Curs de design editorial cu Ray Bobar
Până luni, 18 ianuarie, cei interesați de design pot aplica pentru cursul de design editorial pe care Ray Bobar îl va începe la Centrul pentru Jurnalism Independent, un dar pentru cine vrea să învețe despre construcția vizuală a unei reviste:
Cursul explorează designul grafic pe forme de întindere mare. În timp ce subiectele de discuție vor fi revistele, abilitățile asimilate ““ crearea de secvențe coerente de pagini, prezentarea tipurilor diferite de informație în același context, crearea de identitate de brand pentru publicații ““ se aplică și altor direcții de lucru în design: rapoarte anuale, documente de business, ziare, broșuri, cărți, publicații electronice și alte tipuri de documente cu mai multe pagini.
Cineva îmi spunea odată despre Ray că vorbește despre fonturi ca despre niște bomboane de ciocolată. Așa e. Dar la fel vorbește și despre griduri, spațiere, ilustrarea unui material, ș.a.m.d. E rar să poți sta câteva săptămâni în preajma unui om care își ia munca atât de în serios – poate asta ar fi cea mai importantă lecție pe care ați putea s-o învățați de la el.
Mai multe despre curs, aflați aici. Portofoliul lui Ray e aici. Și câteva deschideri de materiale pe care le-a făcut Ray pentru Esquire (am scris acest post după ce l-am văzut vorbind; seara conferinței lui e seara când s-a născut ideea de a face Decât o Revistă).
Panorama, un experiment
Panorama este un proiect minune al celor de la McSweeney’s. E numărul #33 al publicației și vine sub forma unui ziar de duminică. E o chestie spectaculoasă, făcută de oameni fără cine știe ce experiență în jurnalismul cotidian. E un manifest pentru jurnalism de calitate, pentru povești lungi, pentru imagini și design bestial și pentru nevoia de menține în viață aceste mijloace de distribuție a conținutului.
E un proiect construit într-un an și a beneficiat de munca a peste 200 de colaboratori, printre care nume mari: Dave Eggers (redactor șef), Michael Chabon, Stephen King, Chris Ware, Daniel Clowes. Miranda July, James Franco etc. Are peste 300 de pagini (120 de pagini de ziar plus câte 100 pentru revistele incluse) și a ieșit într-un tiraj inițial de 1,500 de exemplare.
E la ani lumină de ziarele românești de weekend – bate mai degrabă spre NY Times de duminică (inclusiv în greutate), dar și față de Times are niște chestii proaspete: 22 de pagini de comics, un supliment literar viu și amuzant, articole supriză (un text despre un concurs de mister pentru a alege modele masculine pentru coperțile romanelor de dragoste) și o mulțime de info-grafice actuale (mi-a plăcut la nebunie o diagramă cu mișcarea scenică a celor de la Death Cab for Cutie.)
Pozele de mai jos sunt făcute de mine, cu exemplarul propriu, așa că îmi cer scuze pentru calitatea lor. Nu transmit pe deplin experiența de a ține în mână, răsfoi și citi această publicație unicat, despre care echipa scrie:
This newspaper is and has been an experimental prototype published by a small group of writers and designers in San Francisco. This should not be taken as our definitive statement on what everz page of a newspaper should look like. Rather, it’s a grab-bag of some of the myriad things newsprint can do. And indeed there was much we did, and there was much we didn’t do. (…) This process has provided great insight into the magnificient operations that daily newspapers are. How they do this every day we will never know. That they must contiue has never been clearer. We raise our caffeinated beverages to them.
Puteți citi aici câteva articole din Panorama. Imagini mai reușite și o descriere mai completă aici.
PS: Da, m-am gândit la Decât o Revistă din primul moment în care am aflat de Panorama.
Selecţii din ce am citit în 2009
10 (+1) texte pe care le-aș reciti oricând – toate au apărut anul trecut:
1. David Grann ““ Trial by Fire. Despre pedeapsa cu moartea, justiție și Todd Willingham.
2. William Langewiesche ““ The Devil at 37.000 Feet. Două avioane s-au ciocnit în aer.
3. Ariel Levy ““ Either/Or. Cazul atletei Caster Semenya este pretextul unei povești despre sexe și despre cât de mult avem nevoie de constante ca să înțelegem lumea în care trăim.
4. Jon Reiner ““ The Man Who Couldn”™t Eat. Un eseu personal după care nicio masă nu va mai fi ca înainte.
5. Alex Kotlowitz ““ All Boarded Up. Cum să înțelegi criza ipotecară din SUA, citind despre un oraș semi-pustiu și despre oamenii care încearcă să-l țină pe picioare.
6. Tom Junod ““ The Miracle of John Updike. Și o iubire care a început cu Rabbit Redux.
7. William Langewiesche ““ The Pirate Latitudes. Textul esențial despre pirații din Somalia.
8. Jeanne Marie Laskas ““ Game Brain. Fotbalul american, văzut prin ochii unor doctori care au studiat creierele jucătorilor și nu le-a plăcut ce-au găsit (de completat cu textul lui Malcolm Gladwell, Offensive Play
9. Michael Finkel ““ How I Convinced a Death-Row Murderer Not to Die. Un text despre un bărbat care și-a ucis soția și cei trei copii, scris de jurnalistul căruia i-a furat identitatea în 2002.
10. Margaret Talbot ““ Brain Gain. Studenția și substanțele neurostimulante.
– Gabi
Drumuri prin Rom̢nia Р1915, 1990
John Reed, unul dintre precursorii jurnalismului narativ american s-a plimbat prin Europa în timpul primului război mondial și n-a fost deloc impresionat de România. De fapt, singura țară din regiune care i-a plăcut a fost Bulgaria. Despre România, români și București a scris în “The War in Eastern Europe”:
Despre temperamentul românului, Reed scrie:
[The Romanian] has Latin traits: excitability, candour, wit, and a talent for hysterical argument in critical situations. He is lazy and proud, like a Spaniard, but without a Spaniard’s flavour; sceptical and libertine, like a Frenchman, but without a Frenchman’s taste; melodramatic and emotional, like an Italian, without Italian charm. One good observer has called Rumanians ‘bad Frenchmen’ and another ‘Italianized gypsies’.
(…)
Shopkeepers and cabmen and waiters in restaurants are thieving and ungracious; if they can’t cheat you they fly into an ugly rage and scream like angry monkeys. How many times have Rumanian friends said to me: don’t go to so-and-so’s shop, he’s Rumanian and will cheat you.
Aproape 80 de ani mai târziu, în 1990, Robert Kaplan a făcut și el un scurt tur al Bucovinei (Romania’s Changeless Land, NY Times), o regiune care i-a plăcut la nebunie pentru că părea ruptă de restul României și de dezastrele comunismului. Lui Kaplan nu i-a plăcut prea mult mersul cu trenul în România și ar fi suprins să afle că acest mod de deplasare e în continuare o experiență la întâmplare: când minunată, când înfiorătoare.
10 poveşti pentru vacanţă
Pentru cei care vor să-și petreacă vacanța citind niște jurnalism memorabil, o selecție de 10 texte cu care să vă ocupați serile cel puțin până în prag de Anul Nou:
1. Michael Paterniti, Driving Mr. Albert. Autorul pleacă într-o călătorie inițiatică de-a latul Statelor Unite împreună cu creierul lui Albert Einstein.
2. Caitlin Flanagan, Are you there God? It’s me Monica. Așa se scrie comentariu cultural. Da, e despre sex oral. Și despre Bill Clinton.
3. Michael Lewis, Jonathan Lebed’s Extracurricular Activities. Un puști de 15 ani dă peste cap sistemul financiar american.
4. Jon Krakauer, Into the Wild. Povestea lui Chris McCandles, care a plecat în sălbăticia Alaskăi și nu s-a mai întors. Întâi articol de revistă. Apoi carte. Apoi film.
5. Tom Junod, Angelina Jolie Dies for Our Sins. Considerat de unii critici cel mai prost portret făcut vreodată. Nu sunt de acord.
6. Emily Nussbaum, Neil Patrick Harris. Cum a ajuns Neil Patrick Harris (Barney din How I Met Your Mother) un actor care a spulberat stereotipurile.
7. Buzz Bissinger, Shattered Glass. Povestea unui jurnalist care a inventat aproape tot ce a scris.
8. Zadie Smith, Dead Man Laughing. Un eseu personal tulburător despre viață, moarte și comedie.
9. Gery Marzorati, The Future of Long Form Narrative. Despre cine mai scrie, cine mai citește și cine mai plătește pentru jurnalism narativ în vremurile de azi.
10. Jeanne Marie Laskas, This is Paradise. Despre gunoi, unde se duce când pleacă din casele noastre și cine se ocupă de el.
Copertele lui 2009 (în viziunea Time)
Revista Time a ales copertele preferate ale anului 2009. Pe locul 1 a ieșit New York și o copertă cu escrocul Bernie Madoff. Pe 2 e minunata coperta din The New Yorker desenată pe iPhone. Pe 3 e Texas Monthly.
Restul aici.
Despre calitatea şi viitorul revistelor româneşti
Săptămâna trecută, Wall-Street.ro a publicat un articol interesant despre starea pieței de reviste din România. Folosind Decât o Revistă ca acroș, Simina Mistreanu a pus niște întrebări interesante oamenilor cu care a vorbit: de la Iulian Comănescu la Cristina Bazavan la Cristina Simion:
Dupa ce piata de publicitate a scazut cu 50% in ultimele 10 luni, revistele glossy romanesti duc acum o lupta a supravietuirii. Se poate purta, in aceste conditii, o discutie despre calitatea continutului lor? Au editiile romanesti ale licentelor internationale un continut mai slab decat suratele lor internationale? Exista o traditie a lecturii revistelor in Romania? Sunt cateva intrebari la care Wall-Street a incercat sa obtina raspunsuri, consultandu-i pe cei care fac, scriu si finanteaza reviste.
Există un soi de scepticism întemeiat al editorilor și publisherilor, care au primit lovituri financiare grele în ultimul an. Dar nu cred că asta exclude nevoia de a încerca să construiești altceva, într-un alt fel. Unul din motivele pentru care am făcut DoR e pentru a introduce și publicul în această conversație despre viitorul formei, o conversație care nu cred că se mărginește la resurse. Nu când continuă să existe atâta muncă superficială. Voi ce ziceți?
Decât online
De astăzi puteți citi, răsfoi, tipări și descărca Decât o Revistă. Am ales această formulă de distribuire virtuală pentru a păstra simbioza dintre editorial și vizual. Nu uitați să ne trimiteți feedback la dor [at] decatorevista.ro după ce ați terminat de citit.
[issuu layout=http%3A%2F%2Fskin.issuu.com%2Fv%2Fcolor%2Flayout.xml backgroundcolor=FFFFFF showflipbtn=true documentid=091125223139-16b90f4bf35e44f9bc53f51e3e9b53f1 docname=decatorevista username=DecatoRevista loadinginfotext=Dec%C3%A2t%20o%20Revist%C4%83 width=480 height=318 unit=px]
9 informaţii din DoR
Coperta finală a Decât o Revistă, proiectul la care am lucrat în ultimele luni. DoR va fi lansată în acest weekend: detalii veți găsi pe site, pe Twitter și pe Facebook. Voi reveni desigur cu povești și lecții despre proiect. Până atunci, un mic teaser de cuprins:
9 informații pe care le vei afla din Decât o Revistă:
– de ce suspină femeile în toată firea după vampiri;
– dacă e adevărat că te trage curentul;
– cum faci un truc de magie cu o scobitoare;
– cum e să ai sâni;
– cine a cerut eliberarea lui Gigi;
– de ce există diacritice în limba română;
– cum să-ți găsești colegi de apartament pe Twitter;
– cum să faci gesturi ca politicienii;
– ce caută Dobro cu un ștecher în gură.
Cum să-ţi faci Decât o Revistă. 10 paşi simpli.
Vineri am prezentat la conferința Optimism primele detalii despre Decât o Revistă, un proiect la care lucrez de ceva vreme alături de o mână de oameni care prețuiesc revistele și știu să creeze conținut pentru ele.
Decât o Revistă este un proiect născut din dorința tuturor celor implicați de a face o revistă independentă cu cele mai înalte standarde vizuale și editoriale, fără imixtiuni și alte presiuni caracteristice mediului comercial. Nu e un protest, dar este un exemplu de cum ar putea să arate și ce ar putea să conțină o revistă când e gândită ca un obiect de colecție.
Mai mult detalii veți afla în următoarele două săptămâni. Rețineți că Decât o Revistă e un proiect artistic/editorial programat să apără o singură dată, într-un tiraj limitat.
Mă întorc la prezentarea de vineri, intitulată: “Cum să-ți faci o revistă. 10 pași simpli.” O găsiți mai jos. E o descriere a cum s-a născut acest proiect, dar e și un imbold pentru toți cei care cred în forța acestui mediu: cereți mai mult de la revistele pentru care scoateți bani din buzunar. (DoR va fi gratuită).
Desenele au fost realizate de Raymond Bobar, care este și art directorul publicației.
Pasul 1: Bea o bere. Asta e o bere pe care o știți cu toții. Aia la care ieși cu colegii și te plângi că nimic nu merge, că nimeni nu te ascultă, că nimic nu e făcut cum trebuie.
Pasul 2: Mai bea niște beri. Pe măsură ce crește cantitatea, dispare și amărăciunea legată de munca de zi cu zi și apar în grup întrebările de genul: “Dacă tot ne plângem atâta, de ce nu facem noi ceva mai bun?” Succesiunea de beri este și modul în care se naște un nume ca “Decât o Revistă”.
Pasul 3: Stabilește-ți misiunea. Vezi și imaginea asta necenzurată a procesului nostru de gândire din seara care a născut ideea. Pe scurt, și glumeț, misiunea sună așa: “Decât o Revistă. Decât una. Decât o dată.
Pasul 4: Recrutează-l pe Ray. Orice revistă independentă – tipărită sau nu – trebuie să aibă un look distinct, pigulit până la ultimul detaliu. Pentru asta ai nevoie de un art director cu viziune, ca Ray.
Pasul 5: Găsește oameni care să producă conținut. Pe gratis. Toți cei care au ajutat la DoR – și sunt peste 40 de nume – au muncit voluntar. Chiar și veterani ai presei comerciale au acceptat să participe; asta pentru că sunt atât de rar provocați în munca de zi cu zi. Îi veți găsi în DoR, printre alții, pe Alex Gâlmeanu, Cosmin Alexandru, Vlad Petreanu, Cosmin Bumbuț etc.
Pasul 6: Indentifică-ți interesele. Editorial, ne-am ghidat după principiul lui David Remnick, editorul The New Yorker: scriem despre ce ne preocupă, ce ne interesează, ce ne stârnește curiozitatea. Nu se poate să nu fie și alții care împărtășesc interesele noastre. DoR e probabil singura publicație în care veți găsi într-un singur număr materiale despre: cafea, trafic, vampiri, pufuleți, sâni, magicienci și diacritice.
Pasul 7: Iară bere. Și puțină cafea. Ä‚sta e momentul de strângere și prelucrare a materialelor.
Pasul 8: Găsește bani pentru tipar. Dacă faceți o publicație online, ăsta e momentul în care vă “suiți” pe net. DoR ține la formatul tipărit așa că va fi un obiect tangibil, mai aproape de o carte decât de o revistă tradițională.
Pasul 9: Finalizează și visează. Acest pas a fost o scuză ca să arătăm patru spread-uri de deschidere din revistă:
Și acum:
Pasul 10: Arată coperta la Optimism. Conferința a fost un moment minunat pentru dezvăluirea copertei, o reinterpretare a unei fotografii făcute de Alex Gâlmeanu pentru revista Bolero în 2004. Interpretarea îi aparține aceluiași fotograf, iar subiectul e și el același: Mihai Dobrovolschi, de data asta cu ștecherul în gură.
— Stați la curent cu noutățile legate de lansarea DoR pe Twitter și pe Facebook.