Panorama, un experiment
Panorama este un proiect minune al celor de la McSweeney’s. E numărul #33 al publicației și vine sub forma unui ziar de duminică. E o chestie spectaculoasă, făcută de oameni fără cine știe ce experiență în jurnalismul cotidian. E un manifest pentru jurnalism de calitate, pentru povești lungi, pentru imagini și design bestial și pentru nevoia de menține în viață aceste mijloace de distribuție a conținutului.
E un proiect construit într-un an și a beneficiat de munca a peste 200 de colaboratori, printre care nume mari: Dave Eggers (redactor șef), Michael Chabon, Stephen King, Chris Ware, Daniel Clowes. Miranda July, James Franco etc. Are peste 300 de pagini (120 de pagini de ziar plus câte 100 pentru revistele incluse) și a ieșit într-un tiraj inițial de 1,500 de exemplare.
E la ani lumină de ziarele românești de weekend – bate mai degrabă spre NY Times de duminică (inclusiv în greutate), dar și față de Times are niște chestii proaspete: 22 de pagini de comics, un supliment literar viu și amuzant, articole supriză (un text despre un concurs de mister pentru a alege modele masculine pentru coperțile romanelor de dragoste) și o mulțime de info-grafice actuale (mi-a plăcut la nebunie o diagramă cu mișcarea scenică a celor de la Death Cab for Cutie.)
Pozele de mai jos sunt făcute de mine, cu exemplarul propriu, așa că îmi cer scuze pentru calitatea lor. Nu transmit pe deplin experiența de a ține în mână, răsfoi și citi această publicație unicat, despre care echipa scrie:
This newspaper is and has been an experimental prototype published by a small group of writers and designers in San Francisco. This should not be taken as our definitive statement on what everz page of a newspaper should look like. Rather, it’s a grab-bag of some of the myriad things newsprint can do. And indeed there was much we did, and there was much we didn’t do. (…) This process has provided great insight into the magnificient operations that daily newspapers are. How they do this every day we will never know. That they must contiue has never been clearer. We raise our caffeinated beverages to them.
Puteți citi aici câteva articole din Panorama. Imagini mai reușite și o descriere mai completă aici.
PS: Da, m-am gândit la Decât o Revistă din primul moment în care am aflat de Panorama.
Aşa se vând revistele în Londra
Așa arată un magazin de reviste din Londra (RD Franks, 5 Winsley St.). Un astfel de magazin mi-ar plăcea să găsesc și în București. Poate odată. (Fotografiile sunt făcute în septembrie).
PS: Așa se vând revistele la Berlin.
Decât o Revistă – Decât o explicaÅ£ie
Împărtășesc cu voi editorialul-explicație din Decât o Revistă. Săptămâna asta veți găsi întreg conținutul pe decatorevista.ro. Raymond Bobar a scris despre cum a desenat revista, aici. Voi reveni mâine cu informații despre cum s-a copt prăjitura pe partea editorială.
Decât o explicație
Am mai spus-o și s-a râs, dar povestea e adevărată. Decât o Revistă s-a născut la o bere în seara de 23 aprilie 2009, când ne-am strâns un grup de jurnaliști și ne-am pus pe tocat neajunsurile, compromisurile compromițătoare și calitatea îndoielnică a majorității titlurilor de pe piață. Apoi, într-o sclipire de moment, am glumit că ar trebui să facem singuri revista care să respecte standardele jurnalistice și vizuale la care ne raportăm.
Ne-am gândit că am putea să-i spunem Decât o Revistă, pentru că ar apărea “decât o dată” și ar fi “decât una”. Și pentru că cititorul ar putea spune, fără să fie hăituit de poliția stilistică: “Citesc Decât o Revistă”. (Gluma din titlu a rămas, iar cuvântul “decât” este luat în primire de Răzvan Exarhu, în debutul secțiunii Reactor.)
Discuția de la bere a devenit realitate. Å¢ii în mână rezultatul a șase luni de triat, imaginat, schimbat, documentat, fotografiat, scris și editat în spiritul unei misiuni definite din prima seară: să facem o revistă care să depindă doar de noi și de ce știm să facem. Nu un protest, nu o manifestare teribilistă, ci un exemplu de cum ar putea să arate și ce ar putea să conțină o revistă gândită să devină un obiect de colecție. Generalistă, dar nu superficială. Inteligentă, dar nu condescendentă. Cu opinii, dar nu didactică. Altfel, dar nu alternativă.
Am aplicat aceste principii în fiecare material pe care-l vei găsi în paginile ce urmează. Scriitura e accesibilă și exactă. Vizualul e lipsit de fandoseli și convingător. Credem că o revistă nu trebuie să epateze și să șocheze ca să iasă din tipare. Trebuie să fie o colecție de surprize executate minuțios, pentru plăcerea celor care o răsfoiesc și o citesc.
Am făcut această revistă pentru că credem în viitorul acestui mediu ““ în ciuda crizei financiare și a amenințării erei digitale. Revista e un obiect cu care poți dezvolta o relație intimă. Dacă e bine făcută, va fi proaspătă și după 10 ani; o fereastră unică prin care poți vedea cum era lumea la momentul apariției. Dar ca această formă să supraviețuiască e nevoie de o schimbare de atitudine.
Am vrea ca Decât o Revistă să stârnească o discuție despre viitorul revistelor în România. Am vrea ca oamenii care o citesc să reacționeze și să înceapă să le ceară revistelor pe care le cumpără mai multă atenție, mai mult respect și mai mult conținut de calitate. Am vrea ca cei care conduc și produc reviste în România să asculte și să-și pună aceleași întrebări care au conturat acest proiect. Cum putem face reviste mai bune, mai utile, mai spectaculoase, mai profunde? Cum ne putem implica cititorii? Și, desigur, cum putem avea o relație de parteneriat cu piața de publicitate fără să compromitem produsul?
Dacă te-a bucurat acest proiect, hai să încercăm împreună să găsim răspunsuri la aceste întrebări. Scrie-ne la decatorevista@decatorevista.ro.
9 informaţii din DoR
Coperta finală a Decât o Revistă, proiectul la care am lucrat în ultimele luni. DoR va fi lansată în acest weekend: detalii veți găsi pe site, pe Twitter și pe Facebook. Voi reveni desigur cu povești și lecții despre proiect. Până atunci, un mic teaser de cuprins:
9 informații pe care le vei afla din Decât o Revistă:
– de ce suspină femeile în toată firea după vampiri;
– dacă e adevărat că te trage curentul;
– cum faci un truc de magie cu o scobitoare;
– cum e să ai sâni;
– cine a cerut eliberarea lui Gigi;
– de ce există diacritice în limba română;
– cum să-ți găsești colegi de apartament pe Twitter;
– cum să faci gesturi ca politicienii;
– ce caută Dobro cu un ștecher în gură.
Cum să-ţi faci Decât o Revistă. 10 paşi simpli.
Vineri am prezentat la conferința Optimism primele detalii despre Decât o Revistă, un proiect la care lucrez de ceva vreme alături de o mână de oameni care prețuiesc revistele și știu să creeze conținut pentru ele.
Decât o Revistă este un proiect născut din dorința tuturor celor implicați de a face o revistă independentă cu cele mai înalte standarde vizuale și editoriale, fără imixtiuni și alte presiuni caracteristice mediului comercial. Nu e un protest, dar este un exemplu de cum ar putea să arate și ce ar putea să conțină o revistă când e gândită ca un obiect de colecție.
Mai mult detalii veți afla în următoarele două săptămâni. Rețineți că Decât o Revistă e un proiect artistic/editorial programat să apără o singură dată, într-un tiraj limitat.
Mă întorc la prezentarea de vineri, intitulată: “Cum să-ți faci o revistă. 10 pași simpli.” O găsiți mai jos. E o descriere a cum s-a născut acest proiect, dar e și un imbold pentru toți cei care cred în forța acestui mediu: cereți mai mult de la revistele pentru care scoateți bani din buzunar. (DoR va fi gratuită).
Desenele au fost realizate de Raymond Bobar, care este și art directorul publicației.
Pasul 1: Bea o bere. Asta e o bere pe care o știți cu toții. Aia la care ieși cu colegii și te plângi că nimic nu merge, că nimeni nu te ascultă, că nimic nu e făcut cum trebuie.
Pasul 2: Mai bea niște beri. Pe măsură ce crește cantitatea, dispare și amărăciunea legată de munca de zi cu zi și apar în grup întrebările de genul: “Dacă tot ne plângem atâta, de ce nu facem noi ceva mai bun?” Succesiunea de beri este și modul în care se naște un nume ca “Decât o Revistă”.
Pasul 3: Stabilește-ți misiunea. Vezi și imaginea asta necenzurată a procesului nostru de gândire din seara care a născut ideea. Pe scurt, și glumeț, misiunea sună așa: “Decât o Revistă. Decât una. Decât o dată.
Pasul 4: Recrutează-l pe Ray. Orice revistă independentă – tipărită sau nu – trebuie să aibă un look distinct, pigulit până la ultimul detaliu. Pentru asta ai nevoie de un art director cu viziune, ca Ray.
Pasul 5: Găsește oameni care să producă conținut. Pe gratis. Toți cei care au ajutat la DoR – și sunt peste 40 de nume – au muncit voluntar. Chiar și veterani ai presei comerciale au acceptat să participe; asta pentru că sunt atât de rar provocați în munca de zi cu zi. Îi veți găsi în DoR, printre alții, pe Alex Gâlmeanu, Cosmin Alexandru, Vlad Petreanu, Cosmin Bumbuț etc.
Pasul 6: Indentifică-ți interesele. Editorial, ne-am ghidat după principiul lui David Remnick, editorul The New Yorker: scriem despre ce ne preocupă, ce ne interesează, ce ne stârnește curiozitatea. Nu se poate să nu fie și alții care împărtășesc interesele noastre. DoR e probabil singura publicație în care veți găsi într-un singur număr materiale despre: cafea, trafic, vampiri, pufuleți, sâni, magicienci și diacritice.
Pasul 7: Iară bere. Și puțină cafea. Ä‚sta e momentul de strângere și prelucrare a materialelor.
Pasul 8: Găsește bani pentru tipar. Dacă faceți o publicație online, ăsta e momentul în care vă “suiți” pe net. DoR ține la formatul tipărit așa că va fi un obiect tangibil, mai aproape de o carte decât de o revistă tradițională.
Pasul 9: Finalizează și visează. Acest pas a fost o scuză ca să arătăm patru spread-uri de deschidere din revistă:
Și acum:
Pasul 10: Arată coperta la Optimism. Conferința a fost un moment minunat pentru dezvăluirea copertei, o reinterpretare a unei fotografii făcute de Alex Gâlmeanu pentru revista Bolero în 2004. Interpretarea îi aparține aceluiași fotograf, iar subiectul e și el același: Mihai Dobrovolschi, de data asta cu ștecherul în gură.
— Stați la curent cu noutățile legate de lansarea DoR pe Twitter și pe Facebook.
Lectură de weekend: The Esquire Decade
M-am gândit că după anunțul de săptămâna asta (Realitatea-Cațavencu renunță la divizia de reviste) ar trebui să ne înviorăm cu povești din epoca de aur a revistelor americane. The Esquire Decade este un articol minuțios documentat de către Vanity Fair despre – probabil – cea mai curajoasă și mai inteligentă revistă publicată vreodată: Esquire-ul american al aniilor ’60. Sub mâna lui Harold Hayes revista a promovat o nouă formă de jurnalism, l-a găsit pe George Lois să creeze niște coperți unice și a intrat în folclorul publishing-ului internațional ca un standard de neatins, la care visăm în continuare, noi, cei care creăm conținut:
Ce spune în acest articol Gay Talese despre Harold Hayes, editorul care i-a publicat cel mai memorabil articol de revistă din toate timpurile:
“Gay Talese says the complexity of his relationship with his editor is best described by something his Italian great-grandfather used to say: “œThose who love you make you cry.” Despite their skirmishes, Hayes “œwas the editor who had the most meaning in my life,” Talese says. “œI never had another relationship like that. Never.”
20 de veÅŸti despre reviste
Un clip produs recent de Magazine Publishers of America; încă o dovadă că – cel puțin la ei – această platformă supraviețuiește mai bine schimbărilor din media. Poate continuăm și noi să credem în reviste. Asta înseamnă în primul rând să le facem pe-ale noastre mai bune:
Reviste în avion
Cei de la Inspired Magazine, o publicație online care iubește designul și munca creativă, m-au rugat să scriu un text despre ce mă inspiră. Deși ei sunt specializați în liste, mie îmi ies cam greu, așa ca am scris ceva mai închegat, despre reviste și câte idei îmi vin când le citesc în avion. Puteți citi textul aici.
12 adevăruri despre jurnalismul narativ
Această listă e compilată din niște idei expuse recent de Tom Hallman. Hallman, reporter la cotidianul The Oregonian, a câștigat premiul Pulitzer în 2001 pentru o serie fenomenală de articole despre un băiat născut cu o malformație vasculară care îi mutila o parte a feței. Semnătura lui în ziar include această propoziție:
Tom Hallman Jr. specializes in stories about people dealing with the challenges of everyday life.
Despre asta era jurnalismul, în caz că am uitat. Despre oameni.
1. Dacă încercăm să concurăm cu celelalte media, să facem și să dăm totul mai repede, vom pierde. Trebuie să ne definim prin povești.
2. Nouăzeci la sută din ce e publicat nu e poveste. Sunt informații seci. În plus, prea mult jurnalism tradițional e plin de vești proaste, crime, ce e mai rău din noi. Ar trebui să echilibrăm cu ce e mai uman, iar acestea trebuie să fie povești. Poveștile ne-ar putea salva industria.
3. Cititorii nu-ți spun că vor articole siropoase și ușoare, ci spun: “Vreau ceva care reflectă umanitate”.
4. Cred că cititorii doresc mai mult înțeles, mai multă semnificație. Poveștile astea nu se găsesc în redacție. Ar trebui să fii în redacție numai dacă scrii.
5. Mă îngrijorează că generațiile tinere nu sunt școlite sa facă documentare. Sunt mult mai interesate de scris decât de documentat.
6. Dacă îmi spui: “editorul nu mă lasă”, mă întreb dacă încerci cu adevărat. Dacă povestea te cheamă, te duci naibii și-o faci.
7. Editorii trebuie să aibă standarde mai înalte pentru jurnalism narativ, iar reporterii trebuie să și le coboare; măcar să-și reducă așteptările.
8. E greu, pentru că dacă ratezi o bucată narativă, eșecul e mai dureros. Lumea va citi și va spune: “cât spațiu irosit”.
9. Nu există formule. Există reguli, dar deseori astea sunt făcute să fie încălcate. Care sunt regulile? 1. Trebuie să fie interesant. 2. Vezi regula 1.
10. Revistele fac cel mai bun jurnalism narativ în acest moment. Puneți mâna pe Esquire, Vanity Fair, GQ. Începi să citești o poveste de-a lor și n-o lași jos până nu afli ce s-a întâmplat. Aceia sunt povestitorii adevărați; nu scriu după reguli.
11. Jurnalismul narativ se naște din documentare de calitate, nu din scriitură. Dă-mi un reporter de teren timp de o lună și îl pot învăța să scrie.
12. În vremurile astea, reporterii trebuie să fie optimiști.
Cover of the year 2009
Coperta Rolling Stone cu Obama a fost aleasă de American Society of Magazine Editors (ASME) cea mai bună copertă de revistă. Alți câștigători, pe categorii, aici. Câștigătorii de anul trecut, aici.