Lectură de weekend (12.06.2008)
Aseară, la curs, Iulia mi-a amintit de discursul lui Orhan Pamuk de la premiile Nobel din 2006. Ne-a citit tuturor câteva rânduri în care Pamuk vorbește despre motivele pentru care scrie și au funcționat ca un medicament. Chiar ieri vorbeam cum viața reală se va interpune mereu între noi și lucrurile pe care vrem sau simțim că trebuie să le scriem. Ä‚la e momentul în care trebuie să-ți amintești de ce te simțeai atât de bine cu o foaie de hârtie în față sau cu tastele de plastic sub degetele, și să-ți reamintești că nu va exista niciodată o stare perfectă și un moment ideal pentru scris.
Uneori chiar actul de a scrie va atenua o stare și va induce alta. Asta aștept astăzi de la porția de scris pe care trebuie să o servesc.
I write to be alone. Perhaps I write because I hope to understand why I am so very, very angry at all of you, so very, very angry at everyone. I write because I like to be read. I write because once I have begun a novel, an essay, a page, I want to finish it. I write because everyone expects me to write.
I write because I have a childish belief in the immortality of libraries, and in the way my books sit on the shelf. I write because it is exciting to turn all of life’s beauties and riches into words. I write not to tell a story, but to compose a story. I write because I wish to escape from the foreboding that there is a place I must go but ““ just as in a dream ““ I can’t quite get there.
I write because I have never managed to be happy. I write to be happy.
Comments
One Response to “Lectură de weekend (12.06.2008)”
Leave a Reply
ce adanc. si ce sincer pare.
imi place asta: “scriu nu pentru a spune o poveste, ci pentru a o compune”: )