Dorinţe 2010
>>> Publicat în FHM România în ianuarie 2010. Ediția de anul trecut e aici.
Ce-mi doresc eu mie (și celorlați) în debutul noii decade
E al treilea an în care îmi expun public dorințele și am tot mai multă încredere în acest proces. O spun încurajat de bilanțul anului trecut. Mi-am propus să fac mușchi, de exemplu. Nu există la momentul scrierii, dar în vară am avut niște vizitatori ““ în special în zona pectorală ““ datorită unei perioade disciplinate în care făceam câte 50 de flotări dintr-un foc. Mi-am luat și bormașină, ca să bifez anul răzbunării, deși n-am reușit să montez decât două rafturi. Am primit și candidatul surpriză pe care l-am cerut, dar mai importantă ““ și mai de viitor ““ a fost sosirea berii cu gust de fructe. Nu e Bergenbier Lubeniță cum speram, dar e un început. Să trecem la 2010:
O SECRETARÄ‚. Nu știu exact la ce aș folosi-o, nici unde aș pune-o având în vedere că lucrez și locuiesc într-o garsonieră. Dar îmi imaginez că ar putea să facă tot felul de lucruri: cafea, răspuns la mailuri, telefoane și mai ales transcrieri de interviuri. Știu că aș fi un șef model și ar avea dreptul să aleagă ce piese vestimentare crede ea că îi vor completa cel mai bine cizmele negre din piele, înalte cât un copil de trei ani. Vin cu recuzita, n-am ce să le fac.
UN BRAND DE Å¢ARÄ‚. Imediat se fac 10 ani de când România se străduiește să-și coacă o identitate vandabilă. Au încercat cei din sectorul privat, a încercat și statul și degeaba. Nu reușim să depășim faza fabulospiritelor mereu surprinzătoare ori a bazaconiilor lingvistice gen “land of choice”. E limpede că ne trebuie ceva dacă mai e să sperăm la o mișcare puternică de colonizare dinspre Vest. Am două soluții. Prima e o comisie formată din istorici specializați în antichitate și în Evul Mediu care să răspundă unei întrebări simple: de ce au trecut cotropitorii cu plăcere pe la noi. A doua ““ și am senzația că răspunsurile pot fi legate ““ o implică pe secretara mea și cizmele ei negre din piele.
DISCIPLINÄ‚. Nu mai pot. De ce? Să vă explic puțin cum stau lucrurile. Mă trezesc devreme în fiecare dimineață, pus pe fapte mari. Apoi intră peste mine Gmail și Facebook și Twitter și GReader și intru într-o transă de refresh din care nu mă scoate decât foamea, undeva pe la prânz. N-am produs nimic în afară de vină și durere, mă culc. Mă reactivez pe la trei, de-a dreptul panicat. Anul 2010 e anul concentrării și disciplinei electronice monastice. Dacă nu voi reuși singur să-mi prioritizez viața, voi adăuga la recuzita secretarei mele o armă de răpus procrastinarea ““ probabil un bici care să se asorteze cu cizmele negre din piele.
SÄ‚-MI FAC REVISTÄ‚. Am lucrat la o revistă pentru bărbați, apoi la una pentru femei. Ce-am învățat din experiențele asta sunt următoarele: 1. E mereu un Gregory”™s în preajmă care să te scuture de bani cu foietaje mai uscate decât o vacanță de iulie în Dobrogea. 2. Aerul și liniștea pentru un birou sunt ca dinozaurii pentru istoria speciilor. 3. Indiferent pentru cine scrii, tot femeile citesc. A sosit timpul să încerc pe cont propriu. Voi avea nevoie de oameni care să mă ajute și de bani cu care să-i plătesc. Oameni se găsesc ““ vezi dăruirea secretarei mele. Banii intră la categoria dorințe.
SÄ‚ PLEC. Din țară. Nu de tot. Nu neapărat departe. Măcar câteva luni. Să mă pot gândi la altceva. Să mi se facă dor. Secretara va prelua mesajele. Câte poate. Și va ține revista. Cât poate. O să mă găsească pe mail. Și la telefon. Măcar de două ori pe săptămână. O voi recompensa. Cum pot. Probabil cu o pereche nouă de cizme negre din piele neagră.
Comments
5 Responses to “DorinÅ£e 2010”
Leave a Reply
interesant. mi-a adus aminte de ceva ce obisnuiam sa facem in gasca mea de prieteni, de revelion. facem o lista de dorinte pentru anul ce vine,le puneam pe un bat si le dadeam foc. don’t know why. ulterior jocul a evoluat si am ajuns sa reimpartim biletelele si cine lua dorinta cuiva era responsabil de indeplinirea ei, in secret :)) si nu a fost in van, am capatat in felul acesta vreo doua carti pe care le cautam de ceva vreme, intr-un fel de treasure hunt obsesiv, si nu reusisem sa le gasesc.
si cu dorintele astea, stii cum se spune… great things come to those who wait :)
Nu stiu de ce (sau poate da:) dar nu suna deloc sincer dorintele astea… par cuvinte care suna bine-n coada. Ca un sarpe cu clopotel…
N-ai fost deloc pretentios cand ti-ai pus dorintele astea.
Sunt curioasa cum a suportat secretara cizmele de piele toata vara. :D
Secretara apare pe lista de dorinte ca un raison d’etre al anului 2010, un nou adevar universal recunoscut si acceptat in cadrul celorlalte aspiratii. Aproape o vezi, ca cititor, ca fiind superglue’ul intregii constructii de doleante : intendenta, infailibila, poate chiar instigatoare. Mai stii?
Probabil ca secretara ar propune, ca solutie subsecventa propriei persoane ca cea de-a doua solutie pentru construirea brand-ului de tara, acceptarea faptului ca istoria Romaniei nu s-a scris in spatiul carpato-danubiano-pontic, ci prin marile palate la mult vest de aici, cand se strangeau invingatorii si imparteau Europa in felii de tort.
Daca ar avea intiativa, ea, secretara, that is.
la capitolul disciplina te inteleg suta-n suta. asteptam decembrie sa ne zici ce-ai bifat