Povestea mea în 6 cuvinte
Am făcut la cursul de joi un exercițiu de concizie. Zilele astea voi citi primul draft al textelor personale scrise de cursanții mei și i-am rugat să-și definească povestea în cât mai puține cuvinte. În șase mai precis. Iată ce a ieșit. Exerciții similar am mai făcut și cu grupurile anterioare (aici și aici în șase cuvinte; aici în 10 cuvinte).
Tea: Sora mea mi-ar putea fi fiică.
Maria: Cum am acceptat despărțirea părinților mei.
Oana: Dragoste și ură cu strungăreața mea.
Roxana: Mama l-a iubit mai mult pe tata.
Mădălina: Semăn cu bunica mea. Amândouă uităm.
Dana: Cum am învățat să nu disper.
Eugenia: Cum mă poate schimba secretul bunicii.
Paul: Ce s-a schimbat citind-o pe mama.
Sabrina: Tata descoperă că sunt fiica lui.
Comments
8 Responses to “Povestea mea în 6 cuvinte”
Leave a Reply
Ce chestie:) 6 din 8 sunt despre familie. De-abia astept sa le citesc pe toate, in special pe primul.
de fapt 1 2 4 5 7 8 9 10 sunt despre familie. eÅŸtantion nereprezentativ, se pare :))
Diana, cum ai invatat sa nu disperi?
Imi pare rau, Dana am vrut sa spun.
Vietuiesc concret cu bagajele mereu facute.
Sunt omul care sufera de dor.
Dincolo de eu regasesc linistea spiritului.
niciodata nu m-am gandit sa ma descriu in 6 cuvinte; un articol reusit M.