Drumuri prin Rom̢nia Р1915, 1990
John Reed, unul dintre precursorii jurnalismului narativ american s-a plimbat prin Europa în timpul primului război mondial și n-a fost deloc impresionat de România. De fapt, singura țară din regiune care i-a plăcut a fost Bulgaria. Despre România, români și București a scris în “The War in Eastern Europe”:
Despre temperamentul românului, Reed scrie:
[The Romanian] has Latin traits: excitability, candour, wit, and a talent for hysterical argument in critical situations. He is lazy and proud, like a Spaniard, but without a Spaniard’s flavour; sceptical and libertine, like a Frenchman, but without a Frenchman’s taste; melodramatic and emotional, like an Italian, without Italian charm. One good observer has called Rumanians ‘bad Frenchmen’ and another ‘Italianized gypsies’.
(…)
Shopkeepers and cabmen and waiters in restaurants are thieving and ungracious; if they can’t cheat you they fly into an ugly rage and scream like angry monkeys. How many times have Rumanian friends said to me: don’t go to so-and-so’s shop, he’s Rumanian and will cheat you.
Aproape 80 de ani mai târziu, în 1990, Robert Kaplan a făcut și el un scurt tur al Bucovinei (Romania’s Changeless Land, NY Times), o regiune care i-a plăcut la nebunie pentru că părea ruptă de restul României și de dezastrele comunismului. Lui Kaplan nu i-a plăcut prea mult mersul cu trenul în România și ar fi suprins să afle că acest mod de deplasare e în continuare o experiență la întâmplare: când minunată, când înfiorătoare.
Comments
3 Responses to “Drumuri prin România – 1915, 1990”
Leave a Reply
Noica ar spune altceva in “Despre sufletul romanesc” – ca avem intelepciune si stabilitate, ca sufletul nostru este “sincer si cald, primitor, contemplativ dar si dinamic ca expresie a « cutreierarii », inclinat deopotriva spre frica si iubirea de Dumnezeu”. Prea optimist sau alchimist ramane sa decidem noi, oricum carticica merita citita. Am facut o recenzie aici http://www.fatacuportocale.ro/despre-sufletul-romanesc/ :)
Recunosc ca nu mi-au placut niciodata jurnalele de calatorie, in care intelectuali instariti(uneori doar instariti, nu si intelectuali) isi etalau judecatile de valoare despre x si y tara si popor pe care le-au cunoscut in scurte plimbari prin lume. Sunt insa interesant de analizat in contextul studiilor culturale de exemplu, pentru a vedea in ce fel anumite prejudecati sau inegalitati etnice si sociale s-au format si perpetuat de-a lungul timpului. Oricum, Kaplan are dreptate, Bucovina e intr-adevar altceva, e un loc unde chiar iti regasesti linistea si inexplicabil, devii mai spiritual.
…Din pacate unele lucruri nu s-au schimbat din 1915. O sa citesc cartea:-)