Cum să te vinzi (pe tine)
>>> Publicat în FHM România, decembrie 2007.
CUM SÄ‚ TE VINZI (PE TINE)
Sfaturi gratis ca să ieși din anonimatul în care te-ai băgat.
Port chiloții prietenei mele în timp ce scriu aceste rânduri. Sunt verzi și au mânecuțe. De fapt, sunt verde-brotăcel. De când îi port le-am adăugat câteva găuri, ca să m-asigur că nu-i va cere înapoi.
Nu-i așa că vrei să citești mai departe ““ măcar din curiozitate morbidă? Sigur că vrei. Vrei pentru că, pe lângă elementul voyeuristic, vei învăța ceva despre mine. Cel puțin, îndeajuns ca să mă eviți.
Ei, asta vrea și un angajator să știe despre tine.
În ultima vreme am citit zeci de CV-uri și scrisori de intenție ““ marea majoritate de la băieți și fete care vor să scrie. Cu mici excepții, am rămas la fel de ignorant față de persoana respectivă cum eram înainte. Am aflat că un el e student în anul trei, și că o ea a lucrat vara ca translator. Dar în afară de faptul că el a intrat la facultate, sau că ea vorbește ocazional altă limbă, ce-am învățat nou? Nimic. Ba mai rău. Cum se diferențiază ei de ceilalți studenți și translatori de-o vară. Îți spun eu: deloc.
Ești la vârsta la care te mai pasc câteva CV-uri și scrisori de intenție, fie pentru primul job, fie pentru următorul. Intuiția mea spune că, pe hârtie, ești la fel de incolor și inodor ca majoritatea contracandidaților. Și am hotărât să te ajut. Nu pentru că am o inimă mare și pufoasă, ci pentru că e plictisitor să recitesc aceeași biografie de 10 ori, doar sub alt nume.
Lecția numărul 1: Vinde-mi o poveste în deschiderea scrisorii de intenție. Scurtă, dar care să mă prindă. Cum e asta cu chiloții. (Nu, nu mă jenează). Revenind. Poveste. Dacă vrei să fii IT manager, zi-mi de noaptea în care ai operat un calculator și ai aspirat placa de bază cu tot cu câteva piese. Erai atât de sărac (aici smulgi lacrimi fără să fii dramatic) încât le-ai scos din punga de aspirator și le-ai lipit la loc, folosind lipici din piață (detaliile ajută). Până acum ai arătat că ești ordonat, creativ și independent fără să le treci la rubrica “calități”. Lipiciul n-a făcut bine plăcii, care a făcut “bum” la 14, 5 cm de nasul tău. N-ai pățit nimic și, după trei luni de servit șaorme la non-stop, ți-ai luat alta. Rezistent și devotat.
Lecția numărul 2: Scrisoarea trebuie să fie scurtă, dar nu așa de scurtă cum o faci de obicei: “Intenționez să aplic pentru acest post și mi-am atașat CV-ul. Ar fi o oportunitate minunată pentru mine.” Asta spune: “Băi, ăsta fie e leneș, fie are imaginația unui fluture.” Gluma cu fluturele ține de încăpățânarea cu care se izbește de bec. Povestea, care nu trebuie lungită, e un început. Dar nu ajunge. Mai ai nevoie de trei elemente, tot cam de-un paragraf: de ce vrei la mine, ce aduci nou și la revedere. Și aici trebuie să fii mai creativ decât în exemplul de mai sus. Dacă vrei să scrii pentru FHM și îi spui lui Eddie Å¢one: “Vreau să  scriu în revistă pentru că sunteți marfă și pentru că și mie îmi plac femeile“, atunci vei ajunge în sacul cu incompetenți, care mai are puțin și blochează culoarul!
Nu crezi că ar fi mai interesat dacă i-ai spune că ai o idee pentru o rubrică de sex și șah și că ai crescut cu șapte surori, toate câștigătoare ale concursului Miss Olănești, orașul în care de altfel se petrece acțiunea din nuvela ta horror “Despicătorul de perineu” ? Ce i-ai spus lui Eddie aici? Că știi că revista are o slăbiciune pentru sex și hăcuieli, că ar trebui să scrie mai mult despre lumea tumultoasă a șahului și că ai șapte posibile pictoriale în propria ta casă. Adică ești o mină de aur. Å¢ine minte: arată că știi despre companie, arată că te potrivești, convinge-i că locul tău e acolo și spune-le că aștepți vești.
Lecția numărul 3: CV-ul. La vârsta ta, dacă nu cânți cu filarmonica de la 4 ani sau n-ai terminat fizică atomică la 17 ani, n-ai nevoie de un CV mai lung de o pagină. Experiență profesională, studii, eventuale premii ori alte realizări, cunoștințe de limbă ș-atât. Dacă ai făcut o oră de voluntariat aranjând sala pentru concursul de miss din Olănești și asta apare în CV, îți sugerez să te apuci mai serios de șah.
Lecția numărul 4: Se subînțelege că tot ce scrii în scrisoarea de intenție și CV trebuie să fie adevărat. Exact. Te-ai prins. Chiar sunt verde-brotăcel.
Comments
16 Responses to “Cum să te vinzi (pe tine)”
Leave a Reply
cristi, ce spui tu aici e minunat. dar lipseste ceva. ca sa pot trimite o astfel de scrisoare de intentie, mi-ar trebui si mie o biografie megasincera a celui caruia i-o trimit. pentru ca tre sa fiu sigur ca va inghiti corect hapul. gandeste-te ca sunt si oameni care nu au atata imaginatie si deschidere pe cata presupui tu ca ar trebui sa aiba, scriind acest post.
daca ti-as trimite tie scrisoare de intentie, probabil ca as putea incerca sa urmez sfaturile tale :-)
Hm … nu stiu daca se aplica acest model de scrisoare si in mediul corporatist, unde inca se poarta acel format de care aminteai in articol.
@paul, @catalina: Textul e o exagerare cautata. :-) Dar cred sincer ca nu ne ajuta robotizarea pe care o practicam in documentele cu care ne prezentam.
toate bune si frumoase, textul simpatic DAR ar ajuta la credibilitate daca ar fi si impecabil din punct de vedere gramatical, daca tot ni se dau sfaturi despre scris.
vezi “toate castigatoare A concursului Miss Olanesti”.
o scapare, cu siguranta.
Bun. Eu sunt somer, imi caut job de 3 luni, nu gasesc. Unde sa trimit CV-ul si “scrisoarea de intentie narativa”? :-) Daca stii angajatori care apreciaza stilul expus de tine, tare as fi curios sa ii stiu si eu.
Bine punctat. Noroc că revista a citit după mine la momentul potrivit. :-) Şi noroc că publicul e atent şi taxează.
A-propos de aplicabilitatea acestui “model”, evident ca nu este generala. Nici eu nu cred ca ar merge in mediul corporatist (probabil ca ma va amuza toata ziua o proiectie mentala: figura sefei mele lecturand o asemenea scrisoare de intentie), acolo se tinde spre uniformizare si proceduri.
Mi se pare insa o abordare foarte buna la “bataia” pe un post de scriitor la o revista. Sau ca sa convingi pe cineva ca meriti sa urmezi un curs de jurnalism narativ :D
Pai, ideea ta e buna, si o zic multi de ani buni, dar daca e exagerat textul tau, te provoc sa scrii un model realist si adecvat pt un post creativ, la o revista, etc. si asa oamenii ce te citesc vor putea sa invete ceva.
Eu as merge pe cv clasic, scrisoare de aplicare serioasa (ceea ce nu inseamna cliseica) si un link la un blog cu scrierile tale.
Cand faci pe desteptul afara din context, esti penalizat, toata lumea buna e absolut plictisita de coolul afectat si â€creativitatea†adolescentina din mediul publicitate, etc…
Desi, acum ca am scris astea, ma gandesc la prietenii mei ce lucreaza in revsitele romanesti pe pozitii cheie si nu cunosc pe nici unul care sa fii obtinut postul corect (concurs, cv, etc). Ci prin networking, clubbing, relatii, amor, gay.
Imi pare rau.
mie-mi plac alea cu: subsemnatul, X, vă rog a binevoi să…:))
I like :)
:)) as citi scrisori din astea any day! ultima oara cand am angajat pe cineva am facut-o pentru ca omul (pe langa ca s-a descurcat foarte bine la proba practica) m-a intrebat de unde poa’ sa-si ia un pahar cu apa inainte sa treaca la test. asta in loc sa se aseze crispat pe scaun like everyone else. a, si pentru ca vorbea singur in timp ce scria.
mda…mi-am luat cel mai bun condei,l-am ascutit, l-am poleit apoi cu aur ai tot nu a mers…oricat de misto ai fi daca nu plasezi CV-ul unde “trebuie” tot anonim ramai:(
E nasol ca am ajums sa cred asta, stiu :(
[…] Cristi Lupsa ne invata cum sa iesim din anonimat atunci cand aplicam pentru un job. Cum sa te vinzi? […]
[…] Aflati de la Cristian Lupsa cele 4 lectii adevarate despre cum sa scrii o scrisoare de intentie re-mar-ca-bi-la pe ascrie.ro […]
[…] Despre cum sa te vinzi […]
[…] – La fel si pentru scrisoarea de intentie – mai ales pentru jurnalisti si copywriteri – exemplu excelent […]