Trei motive pentru care avem nevoie de Tabu
E o zi tristă pentru piața românească de reviste. Realitatea-Cațavencu a renunțat la divizia de lifestyle, implicit la Tabu, singura al cărei viitor e incert în acest moment. Dacă nu găsește un investitor care să o mențină în viață, se va închide.
Când am plecat de la Tabu la începutul lui octombrie am făcut-o din motive personale; devenise greu de trăit cu presiunile comerciale exercitate de criză asupra unei industrii care avea oricum destule probleme, în special cu consecvența și calitatea. Am considerat că aș putea ajuta mai bine de la distanță – în timp ce-mi căutam un fellowship afară – și mare mi-a fost surpriza când am citit veștile de azi.
Nu voi comenta ce s-a întâmplat. Vreau doar să enumăr trei motive – subiective și personale – pentru care jurnalismul de revistă are nevoie ca Tabu să rămână în viață:
1. Era un titlu local, aproape unic între jucătorii mari. Asta înseamnă că avea o libertate extraordinară a formatului – putea să arate cum dorea, putea să riște, să experimenteze, să iasă din tiparele pe care trustul-mamă le impune deseori francizelor. Dacă Tabu moare e o lovitură foarte grea dată oricărei inițiative locale.
2. Pentru mine, în anul în care lucrat acolo, a fost un loc primitor pentru jurnalismul despre care vorbesc pe acest blog. A fost un spațiu în care se puteau publica povești – un spațiu în care am avut ocazia să editez texte grele de acest gen: vezi Îngerii din jurul ei. (În numărul care va ieși pe piață la finalul acestei luni veți mai găsi unul – povestea Ralucăi Stroescu). În Dosar am putut experimenta cu poveștile scurte, iar pe tabu.ro reușisem să încropim o rubrică de eseuri personale despre dragoste.
3. Acest punct e direct legat de cel precedent. Deschiderea pentru poveste, pentru un jurnalism mai profund decât ce citești în alte locuri nu a fost o cerință de trust – dovadă și decizia de azi. Deschiderea s-a datorat unui singur om și anume Cristina Bazavan, redactorul-șef. Cristina înțelege nevoia de astfel de povești și faptul că ele adaugă ceva în plus experienței de citire, dând o valoare sporită produsului. Înțelege că scriitura bună necesită timp, documentare exhaustivă și editare susținută. S-a luptat să publicăm unele din textele din ultimul an și a fost dispusă chiar să schimbe revista în ultimul moment pentru textul ăsta. Nu sunt mulți oameni ca ea și dacă Tabu se închide, nu pot decât să sper că va găsi un loc unde va putea cere mai mult jurnalism de acest fel.
— Din acest post a fost ulterior eliminate o referință și un link.
Comments
6 Responses to “Trei motive pentru care avem nevoie de Tabu”
Leave a Reply
Cum spuneam, Tabu este una dintre cele (doar) 2 reviste din Romania pt care as plati. Am enumarat pe twitter motivele, nu le reiau aici, dar sunt sigura ca nu sunt singura care simte asa. Ce vreau sa punctez insa, e ca masura mi se pare un pic ipocrita in conditiile in care Realitatea-Catavencu se vrea un trust care sustine, promoveaza si ofera produse de calitate (campaniile catavencilor sau ale guerilla, lista neagra a invitatilor de la realitatea, “vrem respect” etc). Nu cunosc cifrele Tabu, nu stiu daca/ce profit aduce, insa dpdv al calitatii surclaseaza destule alte proiecte din trust (radio, tv, presa)consumatoare de resurse. In aceste conditii ar fi pacat sa se piarda tocmai Tabu.
Si da, felicitari C.B. pt. ca de multe ori revista arata ca o bijuterie si te inspira ca o carte.
Fiecare numar de anul asta a fost o incantare si fiecare coperta a fost o bijuterie.
Se pare ca Realitatea-Catavencu nu mai vor respect de la oamenii care apreciaza jurnalismul de calitate… :) Sper sa se gaseasca rapid altcineva care sa inteleaga valoarea Tabu si sa NU o schimbe.
Păcat… dar ne mai miră astfel de lucruri în România? Nu cred, mai ales că emisiuni precum Profesionistii, Garantat 100% sunt difuzate la miezul nopÈ›ii.
Avem nevoie de Tabu pentru că e un spațiu deschis jurnalismul de calitate.
Nu stiu ce sa zic. Jurnalism de calitate (scris articulat realist + obiectivitate) e in Dilema…Si doar pentru ca la tabu se incerca un produs local, mie nu mi se pare un motiv sa ramana, in fond, era o alta glossy cu pretentii cumva. Am fost dezamagita de cateva ori cand am cumparat revista, era slaba, desi mai merita un pictorial al lui camil dumitrescu si asa. Pentru coloane/idei/trenduri/povesti, citesc http://www.revelionlasorbona.blogspot.com
Apropo de discutia de luni, iti propun sa scrii/scriem despre the human side of Tabu, ma ofer s-o stalk-uiesc pe Cristina :)
Pick me, pick meee..
PS: trebuia sa iti trimitem si CV&scrisoare de intentie, avem si un deadline?:D
Tea: inca n-am anunta cursul oficial. Cand o voi face – aici si pe site la CJI – vor fi listate acolo toate criteriile.