12 adevăruri despre jurnalismul narativ
Această listă e compilată din niște idei expuse recent de Tom Hallman. Hallman, reporter la cotidianul The Oregonian, a câștigat premiul Pulitzer în 2001 pentru o serie fenomenală de articole despre un băiat născut cu o malformație vasculară care îi mutila o parte a feței. Semnătura lui în ziar include această propoziție:
Tom Hallman Jr. specializes in stories about people dealing with the challenges of everyday life.
Despre asta era jurnalismul, în caz că am uitat. Despre oameni.
1. Dacă încercăm să concurăm cu celelalte media, să facem și să dăm totul mai repede, vom pierde. Trebuie să ne definim prin povești.
2. Nouăzeci la sută din ce e publicat nu e poveste. Sunt informații seci. În plus, prea mult jurnalism tradițional e plin de vești proaste, crime, ce e mai rău din noi. Ar trebui să echilibrăm cu ce e mai uman, iar acestea trebuie să fie povești. Poveștile ne-ar putea salva industria.
3. Cititorii nu-ți spun că vor articole siropoase și ușoare, ci spun: “Vreau ceva care reflectă umanitate”.
4. Cred că cititorii doresc mai mult înțeles, mai multă semnificație. Poveștile astea nu se găsesc în redacție. Ar trebui să fii în redacție numai dacă scrii.
5. Mă îngrijorează că generațiile tinere nu sunt școlite sa facă documentare. Sunt mult mai interesate de scris decât de documentat.
6. Dacă îmi spui: “editorul nu mă lasă”, mă întreb dacă încerci cu adevărat. Dacă povestea te cheamă, te duci naibii și-o faci.
7. Editorii trebuie să aibă standarde mai înalte pentru jurnalism narativ, iar reporterii trebuie să și le coboare; măcar să-și reducă așteptările.
8. E greu, pentru că dacă ratezi o bucată narativă, eșecul e mai dureros. Lumea va citi și va spune: “cât spațiu irosit”.
9. Nu există formule. Există reguli, dar deseori astea sunt făcute să fie încălcate. Care sunt regulile? 1. Trebuie să fie interesant. 2. Vezi regula 1.
10. Revistele fac cel mai bun jurnalism narativ în acest moment. Puneți mâna pe Esquire, Vanity Fair, GQ. Începi să citești o poveste de-a lor și n-o lași jos până nu afli ce s-a întâmplat. Aceia sunt povestitorii adevărați; nu scriu după reguli.
11. Jurnalismul narativ se naște din documentare de calitate, nu din scriitură. Dă-mi un reporter de teren timp de o lună și îl pot învăța să scrie.
12. În vremurile astea, reporterii trebuie să fie optimiști.
Comments
9 Responses to “12 adevăruri despre jurnalismul narativ”
Leave a Reply
Cred că am uitat despre ce e jurnalismul cu adevărat și din păcate nu cred că despre a scrie jurnalism de caitate ne învață la școală. Ne-am obișnuit să scriem despre crime și violuri dar eu una simt un dor acut de un altfel de jurnalism. Dar îmi e greu să mi-l imaginez altfel.
De fapt la pct 10 era vorba de New Yorker.
E interesant valul asta cu jurnalismul narativ, dar in ciuda tuturor acestor argumente prezentate convingator pe puncte, as zice ca e un trend in final nociv. Ai scris bine, este vorba despre povesti, iar jurnalismul trebuie sa fie jurnalism, nu povesti.
De multe ori (chiar si cand citesc articole din New Yorker sau Esquire) am impresia ca jurnalismul asta poveste e mai curand o miscare a jurnalistilor nu pentru a face jurnalism de calitate propriu-zis ci pentru a se simti ei mai aproape de statutul de scriitor “plin”.
Bune astea…
Dragos: E un punct de vedere valid. Dar trebuie sa ma crezi ca jurnalisti americani – care executa genul cum trebuie – nu au complexele scriitoricesti pe care le au romanii.
In plus, jurnalismul asta nu ar trebui sa inlocuiasca jurnalismul de stire. Ar trebui sa-i fie complementar. Iar valul e vechi – de peste 50 de ani. Ce e nou acum e ca u mai e “trendy” – de aici nevoia de a pastra cele bune si a elimina tendintele de epatare pe care le-au avut si americanii – mai ales acum 10-20 de ani. Dar repet – niciodata ca sa intre in tagma scriitorilor. Si asta pentru ca la ei cuvantul “writer” are voie si in jurnalism :-)
multumesc pentru ca ne-ai adus aminte sambata la Iasi de ce ne-am apucat de meseria asta. sper sa nu uitam iar repede si sa iasa ceva bun din haosul care ne umbla prin capete. spor la scris dar mai ales la documentat :)
Articolul tău a fost adăugat pe FTW…
MulÅ£umim. Vizitatorii tăi te pot vota la http://ftw.ro/Media_advertising/12_ADEV_RURI_DESPRE_JURNALISMUL_NARATIV…
@amalia: Multumesc mult. E important sa ne amintim din cand in cand de ce ne-am apucat sa facem ce facem.
Dragos: ai tu dreptate cand spui ca jurnalistii trebuie sa faca jurnalism nu subiecte de romane in articolele lor.
Dar sincer, eu cand citesc din New Yoker sau Esquire nu mi se pare ca nu e jurnalism de calitate acolo, nici nuvele si nici altceva. Sint convinsa de exemplu ca Guy Talese nu voia sa dea autografe pe o biografie a lui Sinatra, ci pur si simplu sa isi faca excelent de bine munca lui de “writer” acolo unde era angajat. E posibil ca munca de jurnalism in Romania sa creeze multe complexe, dar imi pare ca a face jurnalism narativ aici e mai degraba un act de curaj decat vreun atac de “trendiness”.
[…] de jurnalism narativ l-am întâlnit prima dată la Cristi LupÈ™a. ÃŽn timpul în care eu citeam din când în când ce […]