Ira Glass: o scurtă apreciere
Vara asta, Ira Glass a primit una dintre cele mai importante distincții radiofonice, Premiul Edward R. Murrow. Scriu abia acum despre asta pentru că – deși l-am menționat ocazional – l-am ocolit pe Glass pe acest blog, probabil pentru că nu știu cum să vorbesc despre el. Glass, producătorul This American Life este jurnalistul meu preferat, iar produsul pe care îl construiește de peste 10 ani este jurnalismul meu ideal.
Estetica show-ului de radio (și variantei TV) este unică. Poveștile sunt senzaționale, iar construcția lor este fără pereche. Cred că i-am înnebunit pe cursanții mei să asculte TAL (episdoadele sunt gratuite; iată unul care conține o poveste legată oarecum de România) și am făcut-o pentru că sentimentul transmis de materialele lor este ce cred că ar trebui să transmitem când facem jurnalism narativ – fie el lung sau scurt. Dramatismul, curgerea narațiunii, profunzimea, surpriza, diversitatea temelor – acest melanj face poveștile TAL o experiență profund umană.
Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt; ascultați singuri câteva episoade. Nu există să nu găsiți un subiect care să vă atragă (episoadele sunt tematice). Un studiu făcut acum câțiva ani spunea că ascultătorii lor petrec, în medie, spre 50 de minute cu emisiunea (din cele 60). Imaginați-vă un produs media românesc care să te absoarbă așa. Da, așa credeam și eu.
De ce se întâmpla asta? Derulați la minutul 6 din discursul pe care l-a ținut Glass când a primit premiul Murrow și veți vedea. E vorba de vocea umană cu care se adresează oamenilor; nu jurnaleza de care ne-am săturat cu toții.
Apoi, dacă vreți să auziți mai multe despre cum se nasc poveștile din TAL, uitați-vă la conferința lui Glass de la GEL.
Cred că știu de ce n-am prea scris despre Glass. În primul rând pentru că par un fan dement. De fapt, sunt. Îmi beau cafeaua dintr-o cană cu This American Life. În al doilea rând, pentru că v-aș da zeci de linkuri și aș integra zeci de clipuri (pe YouTube e plin de lecții de la Glass). Dar omul e unic. Iar jurnalismul lor la fel.
Comments
2 Responses to “Ira Glass: o scurtă apreciere”
Leave a Reply
multumesc pentru this american life. a fost una dintre cele mai faine chestii pe care le-am cunoscut in astia 2 ani de stat in bucuresti. iar episodul asta pe care l-ai pus – ma rog.. partea cu baiatul roman – o spun la oameni de cate ori am ocazia. si ma enervez pe sistem (nu doar pe jurnalisti, desi si ei puteau sa faca o schimbare, asa incat majoritatea copiilor ca cel din poveste sa nu ajunga pe strazi si prin canale, drogati, bolnavi, uneori omorati)
Am ascultat episodul recomandat de tine, despre iubirea neconditionata, si pot sa spun ca, pe langa faptul ca mi-a captat atentia de la inceput pana la sfarsit, m-a pus pe ganduri. Cat este de obictiv, de corect sau de bine documentat un subiect, poti afla doar documentandu-te mai mult, la randul tau. Insa calitatea unui produs jurnalistic cred ca in asta consta: sa-ti capteze atentia, si sa iti transmita un mesaj care sa iti dea de gandit. Mi-a placut mult Ira Glass, nu stiam de el, merci.