Cum se face o copertă de revistă
Cover creation from Peter Belanger on Vimeo.
Lectură de weekend: Paterniti despre extaz şi mâncare
Duminica trecută mi-am printat vreo 6-7 articole – majoritatea portrete de actrițe – ca să fur ceva inspirație pentru un text pe care urma să-l scriu. Printre ele am strecurat un text ce știam că va fi altceva și l-am lăsat spre mijlocul sesiunii de lectură, când bănuiam că voi avea nevoie de o schimbare de ritm.
Și Michael Paterniti nu m-a dezamăgit. Textul, “He Might Be A Prophet. That, Or The Greatest Chef In The World“, e despre mâncare, dar a-l prezenta așa e a-l jigni.
Paterniti este un scriitor-senzație, cu o capacitate rară de a te implica în textul pe care îl scrie. Profunzimea pe care o imprimă unei călătorii de-a latul Americii cu creierul lui Einstein (serios!) și senzația de neliniște pe care ți-o produce când recreează prăbușirea unui avion sunt dovezile unor aptitudini jurnalistice fenomenale.
Textul pe care l-am citit duminică e din 2001, dar e valabil și azi, pentru că spune povestea unuia dintre cele mai faimoase restaurante din lume – El Bulli – și a bucătarului-artist-nebun care-l conduce. Dar nu e “doar un portret”. Nici “doar un articol de călătorie”. E o încercare de a reda în cuvinte dorința lui Ferran Adriá de a găti și de a te servi într-un mod în care te face fericit.
La El Bulli, se spune, mâncarea – niciodată identificabilă vizual, pentru că Adriá e mai degrabă chimist decât executant de rețete – te poate face să plângi de fericire. Iar Paterniti încearcă să transmită asta în scris. Dacă reușește, să-mi spuneți voi. Eu am rămas cu impresia ca tot ce mănânc e o insultă adusă posibilităților culinare.
Un fragment mic dintr-un text mare (nominalizat în 2002 la un National Magazine Award pentru “profile writing”):
And here’s what it tasted like: It tasted like a first — the first time you dove into an ocean wave or made something good or touched her lips. The first time you jumped from fifty feet, that feeling in the air when you forgot the gorge was beneath you, air and sun rushing, and you kept falling, and you opened your eyes and you were in the bright, underwater lights of a kitchen in Barcelona before an elfin man with hair springing from his head, quail yolk in your belly, and you could think of only two words to say, but you said them at least two times before you stopped yourself.
“Thank you,” you said, laughing. “Thank you.”
Da, am mai scris despre Paterniti.
Despre modurile de exprimare (Cât, când şi ce scriu)
Pe scurt despre modurile de exprimare pe care le am la dispoziție. Numărul de caractere e fie limita superioară, fie – în cazul textelor lungi – o limită de bun simț.
> Tweet-uri: 140 de caractere. Frecvență: 2-3 pe zi. Exemplu: “Jurnalismul e privilegiul de a petrece peste 8 ore in casa unor oameni, de a manca cu ei, de a bea cafea si de a le asculta povestile.”
> SMS-uri: 160 de caractere. Frecvență: 1-2 pe zi. Exemplu: indisponibil; multe dintre ele stabilesc locuri și ore de întâlnire pentru interviuri.
> Statusuri de Facebook: 240 de caractere. Frecvență: 1 la două zile. Exemplu: “Cristian Lupșa a fost la Miss Tg Mures si a plecat dupa costumele de baie – varianta cu capa de tifon. Oare ce am invatat? In afara de versurile imnului turistic local… Ah, stiu: inocenta provinciala e ca si ciocolata in forma de banana: straina, stranie si simpatica. Servus la tuturor, no!.”
> Statusuri de YM: 256 de caractere. Frecvență: 1 per logare. Exemplu: irelevant; preferabil cu link la blog.
> Casetă/sidebar într-o publicație tipărită: 1.500 de caractere. Frecvență: la nevoie. Exemplu: Departamentul de ritm.
> Articol principal într-o rubrică : 3.000 de caractere. Frecvență: 1 la două luni. Exemplu: Facerea de lucruri.
> Mini-portret/Rubrică FHM/Text dosar în Tabu: 5.000 de caractere. Frecvență: 1 pe lună. Exemplu: Supraviețuirea.
> Post de blog: alandala. Frecvență: alandala. Exemplu: alandala. (Cum ar fi: Scrisul după rețetă).
> Feature mijlociu: 12.000 de caractere. Frecvență: 1 pe lună. Exemplu: Atleta și sedentarul.
> Feature mare/uneori cover story: 20.000 de caractere. Frecvență: când are fotografii frumoase lângă care să stea. Exemplu: Dragă Mihaela Rădulescu.
> Feature gigant/uneori cover story: 30.000 de caractere. Frecvență: când e timp suficient pentru documentare. Exemplu: Cristian Nemescu, viața ca un film.
> Transcrierea unui interviu de două ore: peste 30.000 de caractere. Frecvență: Ajunge să spun că aș vrea să se întâmple mai rar. Sau să spun că visez la cineva care să facă treaba asta pentru mine. Exemplu: irelevant.
De scris scriu. Voi citiți?
PS: Pentru că am de terminat niște texte din categoria peste 3.000 de semne, pun blogul deoparte până pe 15 august.