Din nou despre principiile jurnalismului
Când l-am cunoscut pe Vlad Petreanu, mi-am amintit cu plăcere de “The Elements of Journalism“, una dintre cele mai importante cărți pe care le-am citit. După demisia Monicăi Iacob Ridzi, Petreanu le reamintește și el jurnaliștilor de cele 10 principii ale profesiei, așa cum au fost ele identificate de către The Committee of Concerned Journalists.
Le voi repeta și eu mai jos, pentru că indifirent de ce se întâmplă cu profesia asta – din cauza crizei economice, orientărilor editoriale, Internetului, politicului – ele vor rămâne ca repere. Cea mai spectaculoasă perioadă din viața mea a fost cea în care am ajutat la ediția a doua a acestei cărți, făcând documentare și interviuri alături de cei doi autori, Tom Rosenstiel și Bill Kovach, care au fost șefii mei timp de un an în Washington, DC. O dată la două săptămâni vizitam împreună cu ei – sau cu alți jurnaliști consacrați – redacții din toată America. Nu erau vremuri ușoare nici prin 2006-2007, când se întâmpla asta. Dar era mereu inspirațional să vezi că după una-două ore de văicăreli despre starea profesiei, a redacției, a managementului, oamenii ăia își aminteau totuși de ce fac ce fac.
Tolontan știe de ce face ce face. Petreanu la fel. Mă întreb câți dintre noi ceilalți facem ce facem urmând decalogul de mai jos:
1. Prima obligație a jurnalismului este față de adevăr.
2. Prima loialitate e față de cetățeni.
3. Esența lui este o disciplină a verificării.
4. Practicanții trebuie să fie independenți de cei despre care scriu.
5. Trebuie să fie un monitor independent al puterii.
6. Trebuie să ofere un spațiu pentru critică și compromis.
7. Trebuie să încerce să facă semnificativul interesant și relevant.
8. Trebuie să producă conținut comprehensiv și proporționat.
9. Practicanții trebuie să fie lăsați să-și exercite propria conștiință.
10. Și cetățenii au drepturi și responsabilități când vine vorba de jurnalism.
Încă ceva – vă ofer un fragment din introducerea cărții, care vorbește despre nevoia oamenilor de a avea acces la jurnalism de calitate:
We need news to live our lives, to protect ourselves, bond with each other, identify friends and enemies. Journalism is simply the system societies generate to supply this news. That is why we care about the character of news and journalism we get: they influence the quality of our lives, our thoughts, and our culture. Writer Thomas Cahill, the author of several popular books on the history of religion, has put it this way: you can tell “the worldview of a people . . . the invisible fears and desires . . . in a culture’s stories.”
At a moment of revolution in communications, what do the stories we tell say about our worldview, our fears, desires, and values?
PS: Când m-am întors în România, prima mea dorință a fost să traduc această carte. Decanul unei facultăți de jurnalism mi-a spus atunci că e prea americană. Bănuiesc ca asta înseamnă că e prea naivă, nu?
Comments
14 Responses to “Din nou despre principiile jurnalismului”
Leave a Reply
Cristian, ar merita tradusă, fie doar pentru breaslă. Am putea s-o promovăm în interior. Oare n-ar putea nimeni să sponsorizeze un tiraj?
O carte excelenta, pe care am luat-o cu 2 lire de la un Oxfam. Cand ancheta cu Ridzi abia se inchega, am lasat si un comment la Tolo, in care ziceam ca e posibil sa fie uzurpata de molozul tabloid cu care Gazeta umple paginile in mod obisnuit:
‘The press becomes boy who cried wolf. It is squandering its ability to demand public’s attention because it has done so too many times about trivial matters. It is turning watchdogism into a form of amusement’.
Ma bucur sa vad ca n-a fost asa.
Nu stiu in ce masura ar merita tradusa cat promovata. Habar n-am ce carti sunt recomandate prin redactii, am auzit ca exista biblii si coranuri pentru jurnalisti, dar nu cred ca se merita efortul traducerii acestui volum, in conditiile in care orice jurnalist ar trebui sa fie capabil sa inteleaga o carte scrisa in engleza.
Ar fi insa interesanta o colaborare intre voi doi.
O stire trebuie sa redea un adevar, jurnalismul in sine inseamna cunoastere, obiectivitate si cuvinte. Intamplarile din imediata noastra apropiere sunt mai importante pentru noi decat ceva care se petrece in afara ariei, exclud aici situatiile de razboi, epidemii mondiale etc care ne privesc direct.
As ti tentata sa spun ca sunt putini cei interesati cu adevarat de astfel de carti cu toate ca pentru jurnalistii care scriu lucrurile bine sunt o necesitate.
Pe mine ma uimeste mereu cum se simte imediat din raspunsul unui om, din atitudinea pe care o are fata de viata in general ca acel om traieste in Romania si romanismul (calitatea de a fi roman vreau sa spun) ii iese prin cele mai mici lucruri. Sunt exceptii desigur, sunt multi care sunt romani fara sa fie romani, sunt romani care sunt universali, care se simt bine oriunde, gandesc bine oriunde, inclusiv in Romania, si romani care sunt atat de patrunsi de faptul ca traiesc aici, cu tot ceea ce inseamna asta, ca nu depasesc, nu pot percepe sau intelege si altceva. Sa nu speri, sa renunti, sa nu dai sanse, sa nu consideri important, necesar, interesant, sa nu in general.
Orice carte e importanta. Orice manual e important. Orice initiativa de a educa, a sustine educatia, cultura etc ar trebui sustinuta, mai ales de catre oamenii care se considera intelectuali, culti, educati. Si ce daca nu se vinde? Si ce daca nu o vrea nimeni? Sa ramanem aici in cloaca noastra ordinara si sa nu facem nimic?
Tradu cartea, umbla pe la edituri, public-o independent, prezint-o la curs, bag-o in bibilioteci la facultati. Daca crezi in ceva fa-o pana la capat. Eu cred in asta si cred ca o carte de genul asta e o lectie importanta. Lumea citeste daca i se da ce.
Nu ai pus tu aici textul despre romanii care nici macar nu mai incearca? Nu te lasa oprit de nu “se” merita.
cred ca â€naiva†e cuvantul … dar la noi mereu se gasesc motive .
Ma intreb cati dintre jurnalistii de la noi respecta decalogul asta…
E musai ca prima variantă să fie print? N-ai putea să o traduci (mă ofer să ajut şi eu dacă ai nevoie) şi să faci un pdf contracost? Şi între timp ai căuta şi sponsor. Un pic de ici, un pic de colo..s-ar aduna şi pentru print, în cele din urmă. E doar o sugestie. Cartea însă, cu siguranţă, merită tradusă.
Multumesc pentru reactii. Cu atatia potentiali consumatori, poate ar trebuie reinviata ideea. Nea Caisa, bine ai zis. Ai ales unul dintre cele mai bune paragrafe din intreaga carte.
Fără un gram de naivitate, ar rămâne doar realismul. Și ce-i real în momentul ăsta în România este INCOMPETENÈšA, nepotismul È™i nenorocirea banului public printre altele … este ca È™i speranÈ›a … moare ultima, dar atunci când moare speranÈ›a, nu cred că va mai exista ceva.
So I guess, we could use a little naivete :). Până una alta, eu încă mai aÈ™tept un post de televiziune cu jurnaliÈ™ti care să facă diferenÈ›a dintre Universitate È™i Facultate … È™i nu o să-i mai aud de Facultatea Politehnica din … că fac cu nervii :)
A falfai, a germina, a coace.
Interesant articolul ptr tema mea la civica.
Ne-a dat de scris cele 10 principii ale jurnalismului.
Ce bine ar fi daca s-ar respecta acest “decalog” al jurnalistului! Dar, asta ar insemna sa fie toti jurnalistii independenti si “pe picioarele” lor din punct de vedere financiar. Intrebarea e: la vreme de criza, cine se mai poate lauda cu asta? Unii n-au nici macar un job, daramite sa isi mai puna problema libertatii absolute!
[…] ÅŸi, mai important în cazul meu, cum să-l fac după niÅŸte reguli ÅŸi standarde ideale. Am ÅŸi un decalog în acest sens – nu e al meu, dar cred în el cu tărie. (Recent, câţiva colegi jurnaliÅŸti […]
Eu cred că avem un public destul de matur să își aleagă singur ce citește.
Oricum manualele noastre de Jurnalism/PR/Advertising sunt culegeri din texte americane…măcar să avem de unde alege!