Scrieţi aşa!
Din câte observ, Grigore Cartianu de la Adevărul are multe certitudini. Reporter Virtual publică un cod de scriitură care i-ar aparține lui Cartianu și care ar fi fost creat pentru angajații de la Adevărul Holding. Nu e deloc rău că omul a înțeles nevoia standardizării unor procese (vezi AP Style, NYT Style) și a decis să instituie un stil. E însă amuzant cât de tranșant le spune în unele locuri:
– Noțiunile de cultură generală (geografie, istorie, anatomie etc.) trebuie verficate, să nu scriem vreo prostie!
– Gândiți invers! Fiți altfel decât ceilalți! Sursele neoficiale să fie mai multe decât cele oficiale. Doar așa veți ieși din banalitate și veți atrage atenția asupra voastră.
– Regula “œScrieți așa cum vorbiți!” se aplică și pentru ansamblul de două cuvinte care se pronunță legat, fiind unite prin cratimă (care înlocuiește o vocală). De preferat: se-ntâmplă; de evitat: se întâmplă. E obligatoriu: să-și imagineze; e de-a dreptul jenant: să își imagineze.
Comments
5 Responses to “ScrieÅ£i aÅŸa!”
Leave a Reply
Codul cuprinde reguli de gramatică total necunoscute multor „truditori ai condeiului†din presa scrisă (noroc de corectori!), de aceea autorul codului nu utilizează metalimbajul/terminologia tipică gramaticii ÅŸi dă exemple de tipul „aÅŸa daâ€, „aÅŸa nuâ€. Asta fiindcă nici el nu le prea are cu metalimbajul în chestiune (nu mai vorbesc de cei cărora le este destinat codul). De aici rezultă ÅŸi hazul involuntar al lui Cartianu. Că ÅŸi el are „lagune†gramaticale, asta se poate vedea din imperativul ridicol, tipic picilor de grădiniţă, pe care îl foloseÅŸte cu nonÅŸalanţă, dar pe care corectorul nu l-a observat (sau codul cu pricina n-o fi trecut ÅŸi pe la corectură?!): „băteÅ£i-vă!â€. Sau din consideraÅ£iile lui privind aÅŸa-zisele „anomalii†ale imperativului verbului „a fiâ€. Aici a fost de comă!
Mda. “Câte bordeie, atâtea obiceie”. Mi-am aruncat ÅŸi eu privirea peste codul cu pricina ÅŸi m-am enervat. De ce gramatica nu poate avea reguli general valabile (pleonastic vorbind)?
Spre exemplu:
“16. Dacă o frază începe direct cu un citat, marcat prin ghilimele, atunci semnul de punctuaÅ£ie final (punct, semnul întrebării sau cel al exclamării) se pune înainte de a închide ghilimelele. Exemplu:
<> Aceste vorbe au fost rostite de Tudor Vladimirescu”. (citat din Codul de mai sus)
ÃŽn “Manualul de Jurnalism” al doamnei profesoare LuminiÅ£a RoÅŸca (FJSC) scrie că PUNCTUL E MEREU ULTIMUL ÃŽN PROPOZIÅ¢IE/FRAZÄ‚! Eu pe cine mai cred acum?:((
16. Dacă o frază începe direct cu un citat, marcat prin ghilimele, atunci semnul de punctuaţie final (punct, semnul întrebării sau cel al exclamării) se pune înainte de a închide ghilimelele. Exemplu:
“Patria este norodul, iar nu tagma jefuitorilor.†Aceste vorbe au fost rostite de Tudor Vladimirescu.
Rectificare:p Sper să meargă acum.
Documentul complex si amuzant pe alocuri este din 2003, si sincer, nu cred ca-i apartine lui Cartianu.
@sintia
Din păcate, prof. Luminiţa Roşca nu are dreptate, dacă precizarea ei este atît de tranşantă, fără nuanţele care se impun. Sau, mai degraba, ea e singura care sustine acest lucru. Dl Cartianu nu a inventat el această regulă, aşa cum nici celelalte „reglementări, de fapt majoritatea lor, nu-i aparţin, nu este el creatorul lor (deşi pe unele dintre acestea le statuează aşa cum vrea muşchii lui), şi le-a însuşit din lucrări de specialitate. In mod similar cu regula aceasta a ghilimelelor, în care punctul este în interiorul lor, funcţionează şi cea privind propoziţia care se plasează în interiorul parantezelor, propoziţie cu rol de precizare etc. care se plasează după o altă frază încheiată cu punct: punctul de final de propoziţie/frază se va plasa în interiorul parantezelor, nu în afara lor. Exemplu:
Orice român ar trebui să cunoască celebrele cuvinte ale lui T. Vladimirescu pe care le-am amintit mai sus. (Patria este blabla blabla blabla.)