Scrisori îngălbenite
Mihaela a scris despre căutarea prietenului din copilărie. Interesant e punctul din care a pornit. Căutând idei pentru textul acesta, Mihaela a intrat în cutia cu amintiri. Din poveștile descoperite acolo a ales-o pe Andreea, prietena ei din școală, care emigrase cu familia în Canada. Nefiind cea mai tehnologică fată – asta o spune ea – Mihaela a început cu o vizită la apartamentul bunicilor Andreei.
Aflați din text ce s-a întâmplat mai departe.
==================================
SCRISORI ÎNGÄ‚LBENITE
De Mihaela Năftănăilă
==================================
Stăteam turcește în mijlocul camerei și răsfoiam scrisorile de la Andreea, prietena mea cea mai bună din copilărie, care a emigrat în Canada. Le redescoperisem într-o cutie de suveniruri, după o noapte de februarie, petrecută acasă la ai mei.
Citeam și cu fiecare rând parcurs, parcă nu mai aveam stare. În ultima vreme mă tot gândisem la Andreea: ce mai face, cum s-a schimbat, cum arată. Am văzut-o ultima oară acum zece ani, în 1999, când s-a întors în țară să își viziteze bunicii. Împlinisem 17 ani și mi-a adus prima mea trusă de farduri. Lăsase în urmă o fetiță și a găsit o domnișoară cu vreo 13 kilograme mai slabă, cu părul lung, colanți negri, lucioși și sandale de Fonseca, roz fosforescent.
(…)
Restul pe Liternet.ro, alături de un mic dialog cu Mihaela.
Comments
2 Responses to “Scrisori îngălbenite”
Leave a Reply
Incerc grabita de citeva minute bune sa gasesc ceva pe net. Un clik aiurea imi da revelatia unui blog fascinant.Imi pare rau ca nu am timp sa comentez acum sub imperiul placutei surprize, dar cu siguranta voi reveni curind.Imi permiti sa te trec in blogroll la “stropidesuflet” ? Astept nerabdatoare OK-ul!!
Sigur ca da. Cu cea mai mare placere.