Podul de la Marginea, Lala şi Petrila în Esquire de mai
Citiți în Esquire-ul de mai (coperta e mai jos) povestea ridicării și dărâmării podului din Marginea. Despre sucevenii care și-au făcut singuri pod ați mai auzit – dar nu așa. Elena Tudor a petrecut câteva zile în comună, discutând cu localnicii ca să reconstruiască ziua în care aceștia, sătui să aștepte după autorități, au ridicat singuri un pod.
După ce autoritățile le-au cerut să dărâme construcția – și le-au promis că vor face un pod nou până la 30 mai – Elena s-a întors la Marginea ca să fie prezentă la dărâmare. Piperate prin aceste episoade găsiți și povești ale oamenilor de acolo și aflați mai multe despre o comună care nu are de gând să aștepte statul să-i rezolve problemele. (Fotografii de Andrei Pungovschi).
Mai găsiți în acest număr încă două povești grele și importante din România de azi – una de la Brașov, alta de la Petrila. Povestește Gabi Dobre, senior editor:
Un tip împușcă angajații unei case de schimb valutar din Brașov și fuge cu o geantă plină cu bani. Câteva zeci de metri mai încolo, un bărbat îl vede și, fără să știe prea bine despre ce e vorba, ghidându-se doar după țipetele care se auzeau în urma tipului care alerga cu geanta în mână, încearcă să îl oprească. Confruntarea dintre cei doi nu durează mult, iar la finalul ei, geanta și unul dintre bărbați zac pe asfalt.
Cam așa a sunat știrea pe care am aflat-o cu toții la final de ianuarie despre brașoveanul ucis în timp ce încerca să oprească un hoț. Am vrut să aflăm povestea celui care a făcut acest gest. Cine era? Cum a trăit? Ce muzică asculta? Și, pe undeva am sperat să înțelegem ce l-a făcut să alerge după tipul cu geanta aia în mână. L-am trimis pe Călin Cosmaciuc la Brașov și așa ne am ales cu “Viața domnului Lala”.
“Ion Barbu vs. Petrila” e un articol despre un om care își asumă orașul. În cazul caricaturistului Ion Barbu asta a însemnat, printre altele, chiar și umplerea pereților orașului natal cu versuri precum “Oraș de rezervă” de Matei Vișniec sau “Aici viața se bea și moartea se uită” de Ioan Es. Pop. Petrila, desigur, s-a enervat, dar Barbu a mers mai departe organizând festivaluri sau declarându și orașul “suburbie culturală europeană”.
Comments
2 Responses to “Podul de la Marginea, Lala ÅŸi Petrila în Esquire de mai”
Leave a Reply
Maaaama, ce senzatie. Acum vad pt prima data o parte din material. Ce-o sa se mai bucure marginenii.
I-am disperat pe astia de la chioscurile de ziare de langa blocul meu.:D
domnul Barbu din Petrila cred ca reprezinta versiunea baietilor d ecartier cu grafitti in maini in versiunea “Valea Jiului”