A scrie e a scrie cu informaţii
Ne e greu să abandonăm ideea că poveștile spectaculoase țin de “condei”. Nu-mi place cuvântul “condei”. De fapt, aș renunța oricând la “condei” pentru “informații”. Poveștile jurnalistice bine spuse depind de informații. Iar “informații” nu înseamnă sunt doar ce s-a întâmplat, când și ce părere aveți dumneavoastră, sursa mea, despre asta?
Informațiile – când vine vorba de povești – sunt mulțimea de piese cu care vei construi: de la detalii de atmosferă, la cronologie, la semnificație, la acțiune, la dialog etc. Și, pe cuvânt, toate astea sunt pe teren. Nu vin din “condei”.
Cursanții mei pornesc zilele astea în căutarea unei povești (a doua, una care nu e despre ei) și îi văd pe unii cum se străduiesc apriori să identifice în ideile lor toate piesele acestei construcții. Eu încerc să îi conving că le vor găsi, una câte una, că n-are rost să încerce să le ghicească înainte să iasă pe teren. Să presupunem că ai găsit un personaj care te atrage, un tip care-și petrece nopțile sculptând portrete în castane. Pare interesant, îți spui. Dar care e semnificația? Ce se întâmplă în povestea asta? Ce tensiune construiesc dacă omul nu participă la un campionat de sculptat în castane? Toate întrebări esențiale când evaluezi o poveste.
Dar nu vei afla răspunsul la ele întrebându-te dacă în povestea acestui sculptor chiar există toate piesele. Du-te la el acasă. Stai cu el noaptea când sculptează și ziua când face altceva. Vezi cine e. Află despre el. Înțelege-l. Observă-l. Și poate vei afla că e în divorț. Sau că sculptează noaptea pentru că atunci e liniște în cartier – ar sculpta ziua, dar nu are bani să se mute din blocul în care stă. Vei găsi acțiune. Vei găsi tensiune. Și vei găsi și semnificație în povestea acestui om aparent mic.
Informațiile se vor aduna, una după alta. Apoi vei începe să îmbini piesele. Vei hotărî care e ideea pe care vrei s-o transmiți. Vei ridica o structură. O vei întări. O vei șlefui. Și ici-colo, vei pune niște floricele.
Meșteșugărește. Dă-l încolo de condei.
Sigur că scriitura contează. Dar ea se poate îmbunătăți la birou, prin exercițiu. Dar ca să ai pe ce s-o exersezi, du-te pe teren. Nu aștepta povestea ideală, pentru că nu-ți va pica în poală. Caută oameni, intră în viața lor, adună informații. Și apoi, când ai strâns de te dor picioarele de la mers, degetele de la notat și capul de la gândit, pune și niște condei. După gust.
Comments
5 Responses to “A scrie e a scrie cu informaÅ£ii”
Leave a Reply
aferim :)
Mi-am dat seama ce lipseÅŸte abia acum – „informaÅ£ii†nu sunt doar ce s-a întâmplat, ci ÅŸi ce părere aveÅ£i dumneavoastră, sursa mea, despre asta?
Era acolo şi n-o vedeam. Simţeam că lipseşte ceva fundamental în draft şi nu puteam să-i zic pe nume. Ai pus degetul pe rană deschisă :)
Mihaela
Pentru mine, asta s-ar putea să fie una din cele mai importante lecÅ£ii – despre presă, în primul rînd, ÅŸi despre mine, în al doilea.
Ia afirmaÅ£ia asta ca venind din partea unuia care, de doi ani ÅŸi ceva de cînd a intrat în domeniul ăsta, aude periodic de la ceilalÅ£i că “are condei” – aÅŸa, ÅŸi?
Mulţam pentru postul ăsta.
[…] bun e cel care e capabil să arate ce s-a întâmplat astăzi în lumea în care trăiesc. Åži o face scriind cu informaÅ£ii. Nu scriind bine ÅŸi împungând din […]
[…] valoare substanÅ£a unui text, nu excesele stilistice ale autorului. Am mai vorbit despre asta ÅŸi aici. (Nu are rost să dau exemple – deschideÅ£i la întâmplare orice publicaÅ£ie electronică […]