Sex (şi relaţii) cu jurnalişti
Viața intimă a jurnaliștilor e un subiect spumos. Cine a lucrat într-o redacție – mai ales într-una de cotidian – știe că jurnaliștii au un program aiurea, imprevizibil și haotic. Pe de-o parte, programul ne ajută să ne considerăm ceva mai importanți decât suntem de fapt (“știrile nu funcționează de la 9 la 5”, ne place să credem). Pe de alta, programul transformă viața socială în sesiuni repetate de băut cu colegii (unde se dezbate aprins “moartea presei” și alte tragedii din ciclul “democrația, încotro?”). Și când bei cu colegii, celelalte relații (vezi sex și alte necesități) ajung să fie – deseori – tot cu colegii.
Când era în State la masterat, o doamnă reporter/editor/profesor ne-a spus odată la un seminar: “Never date a civilian”. Am hăhăit cu toții; era genul de glumă care ne ajuta să ne sporim jurstificat doza de auto-absorbție și narcisism profesional. Normal că doar un alt jurnalist putea să ne înțeleagă pornirile de-a salva lumea. Cum să umbli cu cineva care nu înțelege? Cu un contabil, de exemplu. Sau mai rău, cu vreun vânzător.
Un alt profesor, un domn trecut de 60 de ani, ne-a spus că a avut o carieră de succes pentru că soția lui a fost înțelegătoare. Hmmm, mi-am zis. Grandomania asta începea să miroasă ciudat.
Apoi, la o cină cu un editor venerabil din presa americană (trecut la acea vreme de 70 de ani), acesta a început să povestească amuzat despre zilele în care conducea societatea națională a editorilor de ziare. La una din întâlnirile anuale, pe lângă mini-conferințele despre starea industriei, a avut loc una organizată de soțiile (și soții) redactorilor-șefi. Se numea “M-am însurat cu ziarul”. Editorul râdea amintindu-și asta. Soția lui, zâmbea și ea, dar parcă mai amar.
Acum, amintindu-mi de asta, am vrut să văd dacă Google știe ceva despre asta. Am găsit un editorial din 2001 scris de acest editor (genul de om care te face să plângi când vorbește despre însemnătatea profesiei) în care povestește și acel moment:
In 1995, the day after I spoke at the ASNE convention about “The Passion at the Center of Our Lives,” meaning journalism, Bea moderated a program at the convention called, “I Married the Paper.” She asked a question: “What does it profit a man to educate the whole world and not have time to teach his Little League son to bat?” The best place to reach me, she said, “was at the paper when he is at his best. When Gregory gets home at 8 or later, he is drained. He has already given at the office.”
Mi-am adus aminte de poveștile astea citind un eseu în secțiunea Modern Love din New York Times. (Modern Love e o colecție de texte personale despre relații; apare săptămânal în superba ediție de duminică) Eseul pornește de la disponibilizările care se fac prin presa americană și ajunge la “Sex de disponibilizare”, o relație pasageră pe care o ai cu un coleg de birou pentru că știi că nu va trebui să eviți conversațiile stânjenitoare de lângă aparatul de cafea. Și cum povestea este despre jurnaliști, e bineînțeles și despre convingerea că doar un alt jurnalist poate înțelege – voi fi sarcastic pentru un moment – sacrificiul.
Spune Mary Pols, autoarea:
As a reporter in my late 20s and early 30s, I viewed my fellow journalists as ideal romantic partners. We shared ambitions and perversions, such as relishing mayhem in many forms. I still remember the peculiar joy of sharing a byline with a man I”™d been sleeping with “” printed evidence that our minds had been together as well as our bodies.
PS: Căutând sintagma “I Married the Newspaper” pe Google am găsit un editorial scris de redactorul-șef de la Toledo Blade. Era scrisoarea lui de retragere în care, vorbește printre altele și despre generozitatea partenerei:
I am humbled, too, that my partner in this adventure, my wife Dianne, shared the journey. She once got up in front of an American Society of Newspaper Editors convention and read a poem she’d written called “I Married the Newspaper.” She made a thousand people laugh, something most editors need to do a lot more of.
PS 2: Ca orice jurnalist, îmi rezerv dreptul de a nu ceda continuu sarcasmului și a crede că ce fac e cel mai important lucru de pe pământ. Același profesor care îi mulțumea soției pentru sacrificiu spunea, în glumă, dar bineînțeles foarte serios: “Journalism is not rocket science. It’s harder.”
PS 3: Da, titlul e menit să “vândă”.
Comments
3 Responses to “Sex (ÅŸi relaÅ£ii) cu jurnaliÅŸti”
Leave a Reply
Foarte interesant – never date a civilian :)
cum adica mai rau, cu un vanzator – te refereai la un om de vanzari sau la un vanzator de la magazin? :)
hmmm, sa vreau sa fiu jurnalist? mi-ar placea sa-mi dai niste argumente :)
Gia: cred ca un om de vânzări ar fi ÅŸi mai rău decât un vânzător obiÅŸnuit. Cum adică să stai lângă un om care vrea să-Å£i vândă ceva – Å£ie, jurnalist integru? :)
Nu am argumente bune. Pot spune doar că poţi ajuta la umanizarea tagmei.
[…] subiectul sex ÅŸi relaÅ£ii cu alÅ£i scribi – jurnaliÅŸti de data asta – am mai scris aici. February 9, 2010 | Filed Under […]