Cum se naÅŸte un text (Zilele 5-6)
Acesta va fi ultimul post din seria “Cum se naște un text”. Nu pentru că procesul s-ar fi încheiat, ci pentru că a ajuns într-o fază de șlefuire care nu mai necesită cine știe ce rutină. Doar cafea, un pix roșu cât mai ascuțit și puțină liniște. Greul a trecut.
Ieri dimineață am scris bucata care leagă cele trei scene pe care le scrisesem integral de finalul care plutea independent de text. Draftul 1 era gata. Iubesc primul draft pentru că e plin de greșeli. Nu doar de exprimare și de gramatică (deși am destule încât mă întreb de ce sunt atât de amuzante perlele unor viitori jurnaliști – pentru a scăpa de ele există revizii și rescrieri), ci de logică, de structură, de argumentare. Tot ce vrei. Arată bine de la distanță dar de aproape se clatină.
Ca să câștig timp, încă de la început am cooptat în acest proces câțiva cititori/editori. E important să găsești oameni care te pot ajuta să-ți finalizezi textul. Cheia succesului e să le ceri feedback cât mai specific – altfel există riscul să reacționeze la chestii care nu te preocupă. Eu am făcut așa. Am rugat doi oameni să citească fiecare scenă și le-am zis: “Aș vrea să încercați să vă rezumați la mica lume a fiecărei secțiuni. E ea unitară? Are întrebări la care nu răspunde? Simțiți că lipsește ceva? Când e gata, ne uităm și la golurile per ansamblu.”
Un al treilea om, care mă ajută să-mi șlefuiesc fiecare text, a citit secțiune cu secțiune dar cu un mandat mai larg, care a inclus corecturi, sugestii de tăiere etc.
Odată ce am încheiat primul draft am luat scenele la rând și le-am editat folosind comentariile tuturor. (Alte gânduri despre editare, aici). În imaginea de mai sus ați putut vedea cum arătau paginile după acest proces. Rezultatul se numește draftul doi și are 5.770 de cuvinte. D2 era gata ieri după prânz. Ca să sărbătoresc, m-am dus să mă plimb. Astea sunt momente în care am nevoie de muzică. Ieri s-a nimerit să am chef de-un playlist vechi de un an și ceva numit Life 9. O selecție:
- * Little Man Tate – This must be love
* Voxtrot – Firecracker
* Bright Eyes – If the brakeman turns my way
* The Broken West – Baby on my arm
* The Arcade Fire – The well and the lighthouse
* Youth Group – Sorry
* Voxtrot – Future pt. 1
Seara am reluat D2 pe care o prietenă mi l-a verificat între timp pentru dude gramaticale. Am luat corespondența cu personajul principal în care verificam o parte din informațiile din text. Am luat notițele care verificau restul. Cu ele aglomerate pe masă, am început o editare mai atentă. Undeva după miezul nopții aveam un draft 3, care are 5.915 cuvinte din care vă ofer, de gust, o singură propoziție: “Urcușul e un terci de pământ, frunze și pietre spălate care par verzi în penumbra creată de copaci.”
Textul se va odihni două zile după care voi mai trece încă o dată prin el ca să mă asigur că nu scap vreo eroare. Apoi va trece prin mâinile redacției, va ajunge la minunatul Ray Bobar, care îl va pune în pagină și în preajma lui 1 octombrie va fi pe tarabe.
Și gata.
Comments
4 Responses to “Cum se naÅŸte un text (Zilele 5-6)”
Leave a Reply
Scrie. După aceea citeşte ce ai scris. Dacă nu-ţi curge măcar vreo lacrimă, rescrie.
Când plângi citind ce ai scris, înseamnă că ai scris.
Cam aÅŸa e?
E foarte misto – voyeuristic vorbind – sa te uiti prin vizorul si sa vezi cum lucreaza: )
N-aveam idee ca procesul editorialistic e asa de elaborat. Wow! Mai mult de o luna de la incipitul articolului, pana la publicarea sa. Greu se misca Esquire :D
Sky: Ar fi frumos dacă s-ar întâmpla – să scrii un text atât de bun încât ÅŸi după câteva variante să te emoÅ£ioneze. Mi s-a întâmplat de trei ori cred (scriind asta si asta si editand asta).
Tibi: Procesul a inceput oficial pe 19 august. Cam o luna jumate de data asta. Au fost texte unde procesul a durat si mai mult.