Trândăveala ca metodă de lucru
Am povestit recent cu cursanții mei despre ce fac înainte să se așeze să scrie. Vorbeam despre texte pe care le controlează, cu un deadline acceptabil, și care permit ore întregi de scris și rescris înainte de-a pune degetele pe keyboard.
Mulți dintre noi au început în redacții de cotidiene unde singurul momente pe care-l aveai pentru a gândi un text era drumul înapoi către redacție de pe teren. Era o agonie plăcută să scriu un lead în cap în timp ce frunzăream prin carnețel și ocoleam trecătorii, dar adrenalina pe care mi-o dădea un deadline de 20 minute până la închiderea ediției nu putea trata sentimentul de după, când de prea multe ori am scuturat din cap, știind că se putea mai bine, mai clar, mai puternic.
Acum, când am mai mult timp pentru scris, trebuie să mă acomodez cu un alt sentiment: dorința de-a face orice altceva în afara dă a scrie.
Când am avut la curs discuția de care pomeneam mai sus, nimeni n-a spus că a aspirat (mie mi se întâmplă), ori că a spălat vasele (fac și asta), ori că s-a hotărât să gătească (asta o fac mai rar, deși frigiderul e mereu în pericol când ar trebui să fiu la tastatură). Dar toți au făcut câte ceva altceva: au citit, au ascultat muzică, s-au holbat la pereți etc.
Pentru că, după cum spune și Gay Talese, scriitori sunt renumiți pentru capacitatea de-a găsi ocupații care să-i distragă de la muncă.
În locul acestui post ar trebui să mă apuc de câteva texte scurte care ar trebui să fie gata până în mijlocul săptâmânii. Dar nu pot. Azi e ziua pe care, oricât m-aș forța să o folosesc constructiv, o pierd pregătindu-mă să scriu. Am mai spus asta și aici:
(…) îmi spun că încep să scriu joi, dar eu mă închid în casă de miercuri. O fac ca să conving pe mine însumi că nu sunt zorit de nimic. Refuz orice invitație, nu ies în oraș, pur și simplu mă acomodez cu izolarea. Ani de zile m-am flagelat pentru această zi pierdută ““ acum îi înțeleg rostul. (…)
Azi am preferat să trândăvesc citind din minunata autobiografie a lui Gay Talese, A Writer’s Life, care printre sute de articole minunate, a scris și celebrul profil al lui Sinatra, Frank Sinatra Has a Cold.
Povestind despre un moment la mijlocul anilor ’90, când era cât pe ce să devină patron de restaurant, Talese recunoaște că dacă ar fi făcut-o – și era tentant, doar e un gurmand pe cinste -, n-ar mai fi avut energie pentru scris. Dar, ca orice jurnalist care are luxul de-a scrie lung și ocazional, a simțit atracția diversiunii și șia amintit că:
Writers are renowned for discovering things to distract them from their work.
I recalled a story about a fellow Times man named Meyer Berger, who, after complaining endlessly to his wife about his inability to finish a magazine article, heard her declare one morning that she was leaving him alone in their apartment for the rest of the day and would be locking up the door behind her, taking his key with her. She told him that when she returned, later in the afternoon or by early evening, she fully expected that he would have finished his article, adding that he had nothing else to think about, since she had already attended to all the household chores: She had washed the breakfast dishes, had prepared his lunch, had cleaned the apartment – even the windows were washed, having been done a day earlier by a service company. Eight hours later, she returned, to find her husband smiling and apparently pleased to see her at home. She discovered, however, that while he had not written a single page, every piece of silver that they owned was on display on the sideboard or in the cupboard, shining, buffed, and freshly polished.
PS: Curios ce fac unii dintre jurnaliștii români înainte de a scrie? Vezi aici, aici, aici și aici.
Comments
7 Responses to “Trândăveala ca metodă de lucru”
Leave a Reply
Poate nu-s chiar la subiect, pentru ca in cazul de mai jos, e vorba de cineva care s-a apucat deja de scris :)
Am incercat varianta (in general cand “trebuie” sa fac un text, nu cand “vreau” musai) cu “fa-ti un cadou” daca reusesti pana la o anumita ora sa termini o parte din text, tot textul etc. Poate sa fie un film, o ciocolata, un telefon, o plimbare, o bere… depinde. Trebuie sa recunosc ca e o metoda care functioneaza mai bine cand faci trasee pe munte (vezi apa pe care o bei cand te opresti sus, pe platou, nu cat esti inca in… panta). Asa, sfarsesc intotdeauna cu ciocolata in mana inainte de deadline, in panta ;) Iar “cadoul” e tot final draft-ul (si satisfactiile din attach) :)
Anca: foarte bună strategie. Acum o lună şi ceva, când mă chinuiam cu un text care nu vroia nicicum să iasă, m-am scos la plimbare prin oraş şi m-am răsfăţat cu un exces de îngheţată şi ciocolată. Am plecat acasă convins că acest cadou mă va pune la lucru. Nu ştiu dacă a fost cadoul, dar la lucru am trecut.
nici n-ai idee (sau poate ai prea bine) cat de mult ma regasesc in cele scrise aici.
n-am nici o problema cu deadline-urile de peste zi. o stire in 30 de minute? nici o problema. un draft 2 la eseul personal intr-o saptamana? ma zbat cu el de mai bine de doua saptamani si inca nu e gata.
dar in seara asta ceva se va schimba…
cadou, ziceti?!
tocmai am mancat 2 inghetate si incepusem sa ma simt vinovata, dar, in acest caz, le consider cadou pentru draftul 3 pe care l-am predat azi.
o sa incerc asta si inainte de a ma apuca de scris. poate functioneaza…:)
[…] am trecut prin ultima fază, cea în care accept faptul că abia de mâine voi scrie susÅ£inut. V-am mai spus că am tendinÅ£a să pierd o zi întreagă – deÅŸi e liberă – înainte de a începe un prim draft. […]
[…] mai scris despre nevoia de rutină aici, aici ÅŸi aici. O groază de poveÅŸti despre rutina scriitorilor găsiÅ£i ÅŸi aici. December 18, […]
[…] apoi am aflat ca trandaveala ESTE metoda de lucru a tuturor feature-writeri-ilor (eh, stiu ca nu a tuturor, dar ingaduiti-mi o […]