Esquire România, Aprilie 2008
Am făcut atât de multă gălăgie când a ieșit numărul de martie încât aproape îmi e rușine să vă spun că cel de aprilie merită și mai multe surle și trâmbițe (le veți auzi pe tarabe într-o săptămână). Numărul 7 conține o succesiune de povești speciale care amuză, motivează, întristează și intrigă.
Nu-l lăsați pe Arnold să vă păcălească – aproape tot ce veți găsi între coperți e produs local și editat la sânge (și nu fugiți de textul despre Arnold, e o producție marca Tom Junod). Nu există articol lung în acest număr care să fi avut mai puțin de trei drafturi, iar cele mai bune au avut până la șase. Asta pentru că o idee bună și un prim draft nu garantează că cititorul va sta 30 de minute cu textul; nu dacă e dezorganizat și superficial.
Am editat majoritatea acestor texte și le-am văzut evoluând și devenind tot mai puternice și convingătoare. Nu glumesc când spun că am plâns la al șaselea draft al articolului scris de Dia Radu despre CNSAS.
Dar să nu mai pierdem timpul. Citiți mai jos despre câteva din textele care fac numărul de aprilie al Esquire România cel mai bun de până acum și, îmi permit să spun, un standard pentru jurnalismul de revistă românesc (pentru și mai multe informații, descărcați sumarul în format PDF):
Dia Radu a scris (și fotografiat) un text zguduitor despre impactul pe care dosarele Securității îl pot avea asupra unui om obișnuit. Departe de dezvăluirile și verdictele politice din ultimii ani, textul Diei ne reamintește ce înseamnă să fi fost un oarecare aflat pe lista neagră a serviciilor secrete. La vederea dosarelor, unii au plâns, alții s-au enervat, alții au leșinat. Pentru acești oameni – și pentru personajul nostru, Vasile Gavrilescu, – dosarele de Securitate sunt niște cutii cu suprize ce le pot da viața peste cap pentru totdeauna.
Dispariție. E un cuvânt dur, demolator, definitiv. Pronunțat în fața unui trabantist, te transformă într-un neștiutor incapabil să înțeleagă lucruri elementare: Ana are mere, găina face ouă, Trabantul nu dispare. Un trabantist îndulcește realitatea cu eufemisme și, dintr-o poveste în alta, reușește parcă să te păcălească. Gabriela Pițurlea scrie un necrolog emoționant celei mai iubite (și hulite) mașini comuniste. Fotografii de Andrei Pungovschi.
Cosmin Alexandru a vrut de mic să nu fie ca ceilalți. Pentru el apa curgătoare e mai interesantă decât balta ““ e mai important să te miști decât să te lași rutinat de-un loc călduț. Așa a ajuns în 1990 printre fondatorii AIESEC România și, în 1992, printre primii în cercetarea de piață. Așa a ajuns să conducă o multinațională la 27 de ani și un partid la 30. Așa s-a retras de la cârma GfK în 2005, când firma era în fruntea pieței de cercetare și și-a făcut propria firmă. Așa s-a implicat în ERUDIO, un proiect educațional care învață managerii români să comunice și să conducă mai bine. Așa a ajuns să predea la clasa a cincea. Text de Cristian Lupșa. Fotografii de Roald Aron.
Alte minunății în numărul de aprilie:
– O lecție de stil și mixologie cu niște barmani pricepuți.
– Răzvan Mazilu.
– Mircea Toma ne spune ce a învățat.
– Povestea meșterului de biliard Vali Carambol.
– Lenjeria pe care o iubim purtată de femei pe care le iubim.
– Brăduț despre presa locală.
– O glummă bună spusă de Xing Elena Ling.
* Designul fantastic a fost realizat de Raymond Bobar și Cătălina Zlotea.
* Coperta în format PDF o găsiți aici.
FinaliÅŸtii pentru scriitură la Ellies ’08
Săptămâna trecută s-au anunțat nominalizările pentru Ellies, premiile anuale acordate de asociația americană a editorilor de revistă (American Society of Magazine Editors). Ca și Oscarurile, Ellies-urile au o gramadă de premii – de la design la fotografie la cea mai bună secțiune la cea mai bună revistă în categoria ei (categorie determinată în funcție de tiraj).
Ce mă interesează pe mine sunt însă cele trei categorii principale de scriitură. Nominalizările mai jos:
REPORTING
This category recognizes excellence in reporting. It honors the enterprise, exclusive reporting and intelligent analysis that a magazine exhibits in covering an event, a situation or a problem of contemporary interest and significance.
- National Geographic: China’s Instant Cities, Peter Hessler.
- The New York Times Magazine: Where Boys Grow Up to Be Jihadis, Andrea Elliott.
- The New Yorker: The Taliban’s Opium War, Jon Lee Anderson.
- The New Yorker: The Black Sites, Jane Mayer.
- Vanity Fair: City of Fear, William Langewiesche.
FEATURE WRITING
This category recognizes excellence in feature writing. It honors the stylishness and originality with which the author treats his or her subject.
- Atlanta: You Have Thousands of Angels Around You, Paige Williams.
- GQ: Underworld, Jeanne Marie Laskas.
- New York: Everybody Sucks, Vanessa Grigoriadis.
- The New Yorker: Swingers, Ian Parker.
- Vanity Fair: Gone Like The Wind, Buzz Bissinger.
PROFILE WRITING
This category recognizes excellence in profile writing. It honors the vividness and perceptiveness with which the writer brings his or her subject to life.
- The Atlantic: Present at the Creation, Matthew Scully.
- Los Angeles: Casualties of War, Steve Oney.
- The New Yorker: Azzam the American, Raffi Khatchadourian.
- The New York Times Magazine: The Huckabee Factor, Zev Chafets.
- Vanity Fair: Pat Dollard’s War on Hollywood, Evan Wright.
Pentru a vedea toate nominalizările cu link-uri către articolele și revistele respective, mergeți aici.
A Scrie în pauză
A Scrie intră într-o scurtă pauză. Voi fi plecat la o conferință de jurnalism narativ în Boston de unde sper să adun niște lecții interesante. Dacă voi reuși să postez de pe drum, o voi face. Dacă nu, ne revedem în jur de 24 martie.
Vă las cu un cadou – pagina de închidere a Esquire-ului de martie unde a apărut un “Ce am învățat” cu Traian și Decebal (PDF), părinții neamului românesc.
Lectură de weekend (07.03.2008)
* Am scris în ultima săptămâna despre ce înseamnă să fii un lider. Nu erau gândurile mele ci ale unui om al cărui portret îl veți putea citi în Esquire-ul de aprilie. Unul din lucrurile pe care le spune e că managerii motivează, iar liderii inspiră. Azi, Poynter are un articol despre ce trebuie să facă un redactor-șef al unui ziar ca să inspire. Jacqui Banaszynski, care a fost mereu o inspirație pentru mine, scrie un text superb despre ce pot editorii să învețe de la Brett Favre, fostul quarterback al echipei Green Bay Packers (Favre s-a retras săptămâna asta după 16 sezoane în NFL). Favre a intrat pe teren la fiecare meci al echipei – din 1992 până în 2008. E o zeitate în Wisconsin, și a doborât atâtea recorduri că nici el nu le poate ține minte pe toate. Și totuși, a jucat mereu cu pasiunea și lejeritatea unui copil, indiferent de cât de greu era.
* Că vorbeam de ziare. Ziarul rămâne prima mea dragoste și mediul în care m-am format și am adunat experiențe. De aceea am fost atât de mișcat de eseul lui David Simon despre zilele în care a fost reporter la The Baltimore Sun. Simon e printre creatorii serialului The Wire – al cincilea sezon e despre jurnaliști, iar poveștile sunt extrase din experiențele redacționale și reportericești ale lui Simon.
Ultimele zile ale lui Heath Ledger
New York Times-ul de astăzi se întreabă care e treaba cu un articol din Esquire intitulat “The Last Days of Heath Ledger”. Articolul, care apare în numărul de aprilie al ediției americane, combină elemente de ficțiune cu elemente documentare. În revistă, el e clar marcat “Esquire Fiction”. Pe net există un disclaimer care explică cum a fost făcut textul.
To write a conceivable chronicle of Heath Ledger’s final days, writer Lisa Taddeo visited the actor’s neighborhood, talked to the store owners and bartenders who may have seen him during his last week, and read as many accounts and rumors about the events surrounding his death as possible. She filled in the rest with her imagination. The result is what we call reported fiction. Some of the elements are true. (Ledger was in London. He was a regular at the Beatrice Inn and the Mirö Cafe. And he was infatuated with Nick Drake.) Others are not.
Pe mine nu mă deranjează experimentul. Nu se preface a fi jurnalism și e clar definit ca ficțiune. În plus, Esquire face de 40 de ani experimente care combină ficțiunea cu non-ficțiunea – unele mai reușite, altele mai nereușite. Puține reviste au curaj să facă experimente editoriale; dacă sunt explicate cititorului cred că pot fi chiar o unealtă interesantă de-a analiza un eveniment.
Jurnalul unei poveÅŸti (din Esquire #6)
Pe coperta Esquire-ului de martie – de săptămâna asta pe tarabe – e Florin Piersic Jr., un bărbat despre care mai toată lumea are deja o părere formată. Nu voi scrie aici despre text, ci voi face o scurtă biografie a procesului de facere. Chiar dacă nu e la fel de revelator ca dezvăluirile făcute de Georgiana și Camelia, sper ca și acest jurnal să vă ajute să vă dați seama cum se naște un articol de revistă.
PS: Înainte să citiți jurnalul acesti povești vă reamintesc că puteți trimite gândurile voastre despre Esquire-ul de martie la esquire [at] sanomahearst.ro.