Ce e jurnalismul narativ?
Poate unii dintre voi v-ați întrebat care e treaba cu forma de jurnalism căreia îi este dedicat (în mare parte) acest blog. Ce e jurnalismul narativ?
La cursul pe care l-am predat am evitat o definiție strictă pentru ca să nu împachetez conceptul într-o cutie. Chiar și alegerea numelui de jurnalism narativ a fost una circumstanțială – aveam nevoie de un nume pentru curs și l-am ales pe ăsta din multe altele. Pentru că jurnalismul narativ are multe nume.
Uitați doar o scurtă înșiruire de concepte similare (în limba engleză pentru că după mine americanii sunt meșterii acestei forme): narrative journalism, literary journalism, new journalism, creative nonfiction, nonfiction narrative, immersion journalism, intimate journalism, literary nonfiction.
Aș putea continua. Pentru mulți practicanți, conceptele de mai sus exprimă aceeași idee. Cum îi spui e o chestie de decizie.
Eu susțin că nu contează cum îi spui. Și nu e important să-l definești – nu înainte de a citi și de a te pierde în el. Fără să îl experimentezi (adică fără să-l citești) nu-l vei înțelege.
Dar pentru că acest blog se vrea un instrument de popularizare a formei, am să punctez totuși niște caracteristici ale acestui tip de jurnalism. Deci, ce e jurnalismul narativ?
- La bază, un gen de scriitură cu scene și personaje. Scenele sunt complexe, descrierile sunt clare, citatele cele mai bune sunt bucăți de dialog, iar personajele nu sunt caricaturile maniheiste cu care ne-a obișnuit majoritatea presei.
- Prezintă o acțiune ce se desfășoară în timp. Povestea are un început, mijloc și sfârșit. În cele mai reușite, ai de-a face cu un personaj care se confruntă cu un impas care va fi depășit până la final.
- Vocea povestitorului este distinctă. Asta nu înseamnă că naratorul apare în text ca personaj, doar că are o forță și o atitudine identificabilă pe parcursul textului.
- Scopul unei povești e să conducă cititorul către un final și să transmită o experiență.
Dacă tot nu v-ați lămurit, nu vă faceți probleme. Vor urma numeroase exemple.
PS: Citiți și scurta prezentare a lui Mark Kramer, fostul director al Nieman Program on Narrative Journalism de la Harvard.