Ce faci înainte să te apuci de scris? (Eu, Ulmanu, Ilie)
Într-o zi, la un curs, una dintre participante a spus că e înconjurată de profesori. După câteva săptămâni de discuție despre procesul de scriere, despre frici, despre probleme, despre soluții, despre tabieturi, ea rostise un gând care știam că e în mintea multora.
Când desfaci scrisul în bucăți, realizezi ce multe piese avem în comun. De atunci încolo vei știi că nu ești singura persoană care se luptă cu o anumită problemă. Iar când o piesă se strică, te inspiră când vezi cum a găsit altcineva soluția.
De săptămâna asta voi începe să deconspir ceva din modul de lucru a unor oameni la care țin și pe care îi respect ca jurnaliști de poveste. Chiar dacă nu îi știți pe unii dintre ei, credeți-mă când vă spun că înțeleg și abordează o idee cu o pasiune și o seriozitate rară. Iar rezultatul muncii lor este de cele mai multe ori o poveste care merită citită.
I-am întrebat care e rutina lor înainte de a se așeza la masa de scris. Nu cum fac documentare, interviuri, transcrieri, planuri și alte etape mari care preced scrisul. Ce vroiam eu să știu e care e rutina și care sunt gândurile pe care le au înainte să pună primele cuvinte pe ecran.
Întrebarea e: Ce faci înainte să te apuci de scris?
Răspund astăzi: eu, Braduț Ulmanu și Georgiana Ilie.
Eu de mult ori pierd o zi. Sau, privind optimist problema, o câștig.
Am realizat recent că devin anxios înainte să mă apuc de scris un text lung (orice peste 3.000 de cuvinte). Simt că s-a terminat cu partea dinainte și stiu că trebuie să mă așez și să produc ceva. Și am nevoie de un spațiu ““ atât fizic cât și psihic ““ în care să mă învârt. Am nevoia să știu că nu voi fi deranjat, că nu voi fi înterupt și că nu am nimic altceva de făcut.
Dar tot pierd o zi. De exemplu îmi spun că încep să scriu joi, dar eu mă închid în casă de miercuri. O fac ca să conving pe mine însumi că nu sunt zorit de nimic. Refuz orice invitație, nu ies în oraș, pur și simplu mă acomodez cu izolarea. Ani de zile m-am flagelat pentru această zi pierdută ““ acum îi înțeleg rostul. Deobicei în această zi fac curat, citesc texte care spun ceva similar sau au un ton aș vrea să îl emulez. Îmi fac ordine (sau chiar șterg de praf) pe birou, îmi așez notițele lângă mine etc. Poate fac curățenie și pe desktop dacă e nevoie.
A doua zi, deși ar trebui să mă așez direct la masă, tot mai fur niște ore verificându-mi e-mailul și citind feed-urile din Reader. Când nu mai e cafea, fac un duș și realizez că nu mai am scuze. Atunci mă așez pe scaun și scriu.
Braduț Ulmanu are jurnalismonline.ro și scrie rubrica România lui Ulmanu pentru Esquire:
Nu cred că am un ritual, sau cel puțin nu unul de care să fiu conștient. Cert e că încerc ca înainte să mă apuc de lucru să știu foarte clar care este ideea principală pe care vreau s-o expun. Altfel, în timpul scrisului obișnuiesc să mă ridic și să mă plimb prin cameră atunci când vreau să-mi limpezesc ideile.
Georgiana Ilie e jurnalist, blogger și altele:
Încep cu o amânare. Îmi spun de exemplu că mă trezesc duminică de dimineață și până pe la 1-2 am un prim draft. Și chiar mă trezesc pe la 8, îmi fac cafea, citesc bloguri, știri, mai deschid o carte, apoi mă duc să spăl vasele, eventual bag și o mașină. Stau pe mess. Apoi îmi dau seama că e 11 și n-am scris nimic. Încep să sune prietenii să ne vedem și eu îi refuz, pentru că scriu. La 1 începe Midsomer Murders pe ProTV; după aia mă uit la Jamie Oliver și s-a făcut 4. Mă gândesc că e timpul să fac ceva de mâncare, apoi fac o baie, să îmi dea energie. E 7. La 8 începe un film bun pe vreun post sau măcar văd Mad About You. Apoi e Seinfeld și îmi promit că după Seinfeld mă apuc de scris. Dar e 12 noaptea și sunt obosită. Mă culc fără să fi scris un cuvânt, fără măcar să fi deschis un fișier în care să scriu.
Așa că luni mă trezesc la 5, stau în pat cu laptopul în brațe și cafea alături și în următoarele două, maxim trei ore, produc un draft. Nu mă distrage nimic, presiunea faptului că la 8 trebuie să plec la birou determină cele mai firești decizii de structură iar textul curge de parcă abia aștepta să fie pus pe hârtie.
Mereu îmi scot ochii cu un “puteam să fac asta ieri dimineață și să am și eu o duminică de om normal, puteam să merg la un film sau la o cafenea, puteam să citesc”. Dar evident că nu puteam. Așa merg lucrurile cu scrisul.
Comments
3 Responses to “Ce faci înainte să te apuci de scris? (Eu, Ulmanu, Ilie)”
Leave a Reply
:))) Georgiana, are you talking about me? Replace cooking with compulsive eating and there you go … it’s me :)
o citesc pe georgiana si ma regasesc perfect. sunt exact la fel – imi fac ordine in casa, in viata, in program, imi rezerv cateva ore doar pentru scris si fac cu totul altceva. de la vorbitul pe mess pana la uitatul pe fereastra, it’s all there. diferenta e ca pe mine ma apuca constiinciozitatea la miezul noptii si chiar ma pun sa scriu atunci (valabil si pentru invatatul pentru examene). asa ca cearcanele sunt si ele “there”, colegii stiu mai bine :)
si eu la fel: tot timpul scriu pe ultima suta de metri. de exemplu, acum ar trebui sa fac un lit review ptr intilnirea cu sefu’, dar in schimb ma uit pe bloguri ;)
poate ca presiunea deadline-ului te face sa fii mai productiv?