Talent făcut cioburi
Gabriela a scris un text minunat despre talent, sau mai degrabă, despre căutarea lui. Mi-a plăcut ideea din primul moment pentru că încerca să “agațe” un sentiment destul de greu de ilustrat. Căutarea și poziționarea anecdotelor au fost pașii esențiali în cizelarea articolului, care s-a așezat odată ce Gabi a găsit începutul și sfârșitul poveștii. Nici o rușine că a ajuns la al patrulea draft și asta pentru că fiecare a fost mai bun decât cel dinainte. Ä‚sta e și motivul pentru care textul se citește dintr-o suflare.
======================================
TALENT FÄ‚CUT CIOBURI
CÇŽutarea unui talent este, poate, primul semn cÇŽ nu ai nici unul
De Gabriela Pițurlea
======================================
Într-o zi de toamnÇŽ m-am urcat pe ,,miniscena” din vitrina coaforului de lângÇŽ piațÇŽ. M-am întors cu spatele la geamurile prÇŽfuite și pÇŽtate și, dupÇŽ ce am studiat spectatoarele entuziaste, mama mi-a întins un pieptene, ca microfon. L-am refuzat. Mi-am tras ciorÇŽpeii albi, mi-am aranjat rochița roșie de lânÇŽ, am fixat o agrafÇŽ din bretonul scurt și am început sÇŽ fredonez.
“FatÇŽ dagÇŽ, nu fii tistÇŽ, fiin’cÇŽ e pÇŽcat.”
MÇŽ mutam de pe un picior pe celÇŽlalt, mișcându-mi stângaci mâinile, concentratÇŽ exclusiv asupra cântecului abia învÇŽțat. PelticÇŽ și puțin rÇŽgușitÇŽ, dar cu seriozitate maximÇŽ. În fața mea așteptau niște doamne drÇŽguțe, cu lucruri caraghioase în pÇŽr și trebuia sÇŽ le distrez. Aveam patru ani.
Când sunt întrebatÇŽ ce pot sÇŽ fac, îmi amintesc involuntar de acest moment. Pe atunci știam cÇŽ sunt unde trebuie sÇŽ fiu, cÇŽ sunt stÇŽpânÇŽ pe mine, tocmai pentru cÇŽ nu aveam ce stÇŽpâni. Veneam în fața unor strÇŽini și îmi fÇŽceam numÇŽrul: nu obligatÇŽ de mama, nu dornicÇŽ de afirmare, ci pentru cÇŽ eu învÇŽțam poezii și cântecele, iar “publicul” vroia sÇŽ le asculte. În copilÇŽrie ai voie sÇŽ crezi orice, iar când crezi, existÇŽ. Moș Nicolae, Barza, Iepurașul. Talentul. Cu atâtea oglinzi umane gata sÇŽ-mi aprecieze prestația, conta prea puțin calitatea avânturilor mele artistice. Reflexia cea mai convenabilÇŽ mi-o oferea mama, pentru cÇŽ era perfect sincerÇŽ în admirația ei subiectivÇŽ.
Prin clasa a cincea am observat o schimbare. Ceva nu era în ordine. Îmi muriserÇŽ lÇŽudÇŽtorii, se spÇŽrseserÇŽ oglinzile. Nu mi se mai spunea cÇŽ am talent, ci cÇŽ sunt inteligentÇŽ, iar asta cu o profuziune de zâmbete, încurajÇŽri, și note mari. Era ca și cum adulții ar fi încercat sÇŽ compenseze lipsa de apÇŽ, cu mâncare. Inteligența are legÇŽturÇŽ cu ceea ce înveți. Talent ai, sau nu. Inteligența se cioplește. Talentul se șlefuiește. Din lemn nu ies diamante, iar eu crescusem într-o familie care mÇŽ convingea cÇŽ strÇŽlucesc.
A trebuit sÇŽ mai cresc puțin ca sÇŽ conștientizez cÇŽ singura asemÇŽnare dintre mine și MÇŽdÇŽlina Manole este o alunițÇŽ pe fațÇŽ. Și atunci mi-am promis cÇŽ singurele partide de karaoke pe care le voi accepta vor fi acasÇŽ, cu persoane ca mine.
La orele de muzicÇŽ mÇŽ stânjenea atât de tare cÇŽ profesoara mÇŽ punea sÇŽ cânt pentru notÇŽ, încât nu o puteam privi în ochi. Asta o deranja evident, pentru cÇŽ la un moment dat m-a întrebat ce tot am. AdevÇŽrul era cÇŽ aș fi obligat-o sÇŽ mÇŽnânce foile cu partituri. Nu-i puteam spune asta. Am strâns pumnii sub bancÇŽ, am zâmbit prostește, am lÇŽsat capul în pÇŽmânt și am mormÇŽit cÇŽ nu mai fac. Îi invidiam pe “cântÇŽreții” clasei pentru cÇŽ nu aveau probleme de genul ÇŽsta.
Întotdeauna am avut colege de bancÇŽ talentate. PrimarÇŽ – Teodora. Picta frumos și avea un mod al naibii de talentat de a scrie caligrafic. Gimnaziu – Andreea. Cânta superb, dar de cele mai multe ori se abținea sÇŽ o arate, ceea ce mi se pÇŽrea o prostie mare cât casa. Liceu – Diana. Desena portrete de oameni cu un cap uman și cu nas adevÇŽrat, nu din acela triunghiular, și gurÇŽ cu buze, și mâini cu degete, și picioare cu gambe, ceea ce continuÇŽ sÇŽ mi se parÇŽ extraordinar chiar și acum, la 19 ani, când în sfârșit pot desena o creangÇŽ. OdatÇŽ și-a uitat o schițÇŽ în blocul meu de desen. Am ajuns acasÇŽ, am aruncat ghiozdanul cât colo, am luat o coalÇŽ și am copiat trupul acela perfect, sigurÇŽ cÇŽ așa voi învÇŽța sÇŽ-l fac și singurÇŽ. DupÇŽ ce l-am tot copiat pe vreo 6-7 coli mi-am dat seama cÇŽ nu am sorți de izbândÇŽ și m-am mulțumit sÇŽ-l îmbrac.
Deși nu am luat niciodatÇŽ în tragic aceastÇŽ inferioritate, a existat mereu o listÇŽ de talente potențiale, din care am tÇŽiat, în timp, aproape tot. La mine talentul a fost ca Iepurașul de Paști. Intr-o zi am înțeles cÇŽ nu existÇŽ, dar nu am încetat sÇŽ sper cÇŽ va apÇŽrea. Erica Jong zice cÇŽ toți avem câte un talent, dar cÇŽ rar este curajul de a-l urma în locul întunecat unde te duce. Probabil cÇŽ al meu e cât un ciob, s-o fi ascuns în vreo peșterÇŽ sau vreo gurÇŽ de canal și tace, mândru cÇŽ mÇŽ pune în mare încurcÇŽturÇŽ.
De câțiva ani îmi promit cÇŽ voi merge la cursuri de dans, dar de fiecare datÇŽ când o prietenÇŽ îmi spune cÇŽ se înscrie, îmi pierd curajul. Într-o searÇŽ m-am uitat la Dansez pentru tine, iar noaptea am visat nu lumini și dans lejer, ci pe Mihai Petre care încerca, fÇŽrÇŽ succes, sÇŽ mÇŽ învețe pașii de bazÇŽ. La sfârșit îi zicea mamei: “DoamnÇŽ, regret, fiica dumneavoastrÇŽ danseazÇŽ ca o cizmÇŽ. Nu pot face nimic pentru ea.”
Mai aștept.
De ce? Pentru cÇŽ aplauzele nu se uitÇŽ. Aveam patru ani și, dupÇŽ douÇŽ șlagÇŽre pop și un “Ce te legeni, codule?”, priveam mândrÇŽ fanele coafate. Mi-am apucat rochița și am fÇŽcut o reverențÇŽ, ca la patinaj, apoi am sÇŽrit lejer pe podea, evitând sÇŽ ating cu picioarele de artistÇŽ șuvițele din jur. Am prins degetele mamei, am zis “SÇŽru’mâna!” și am ieșit cu urechile întinse dupÇŽ laudele mieroase ale doamnelor.
===============================
Un dialog cu Gabi:
* Cum a fost procesul de lucru?
Haotic la început. Pe urmÇŽ, complicat. Când ai obiceiul de a scrie ce-ți trece prin cap, mai mult pentru tine decât pentru alții, filtrezi mai greu ideile. În primul draft nu faci decât sÇŽ arunci tot ce vrei sÇŽ transmiți, fÇŽrÇŽ prea mare atenție la structurÇŽ sau exprimare. Important e sÇŽ decizi ce vrei sÇŽ transmiți și sÇŽ-ți gÇŽsești ritmul. Abia pe urmÇŽ începe distracția, când trebuie sÇŽ te uiți la text cu ochi strÇŽini și sÇŽ vezi ce nu coincide cu scopul lui. Am înțeles pe parcurs cât de important e faptul cÇŽ, deși scriu despre mine, nu scriu pentru mine. Și atunci pasajele prea personale, prea introspective, mor din start.
* Cât de diferitÇŽ e versiunea publicatÇŽ fațÇŽ de primul draft? Ce s-a schimbat la idee, structurÇŽ, text etc?
Acesta e, spre rușinea mea, al patrulea draft și este total diferit de prima variantÇŽ. Am renunțat la paragrafe întregi pe parcurs, fie pentru cÇŽ transmiteau prea brut ideea, fie pentru cÇŽ deveniserÇŽ redundante. M-a ajutat foarte mult feedback-ul primit, pentru cÇŽ era ca un pix cu roșu care încercuia, fÇŽrÇŽ sÇŽ taie. Alegerea era a mea, dar faptul cÇŽ aveam o a doua voce care îmi confirma niște îndoieli, mÇŽ fÇŽcea sÇŽ renunț mult mai ușor la niște bucÇŽțele de care mÇŽ atașasem. Ideea a rÇŽmas aceeași, numai cÇŽ în draftul doi am îngropat-o în detalii și a trebuit sÇŽ scurtez textul, ca sÇŽ o prind din nou. Important e ca la sfârșit sÇŽ poți spune într-o propoziție sau frazÇŽ scurtÇŽ despre ce este eseul/articolul.
* Ce ai învÇŽțat muncind la acest text?
- Writing is rewriting.
- Show, don’t tell.
- Be obscure clearly.
Sunt imperative scurte ce rezolvÇŽ probleme mari. Am mai învÇŽțat cÇŽ nu prezint caricaturi, ci personaje, și atunci trebuie sÇŽ insist pe caracterizÇŽri. Dar caracterizarea nu trebuie fÇŽcutÇŽ în multe cuvinte, ceea ce mÇŽ readuce la “show, don’t tell”. De cele mai multe ori niște imagini puternice, niște momente-cheie transmit mai mult decât paragrafe întregi de reflexii și descrieri.
Comments
6 Responses to “Talent făcut cioburi”
Leave a Reply
Bravo Gabi! nu conteaza prin cate draft-uri treci, m-am apucat sa iti citesc textul, si nu m-am oprit pana la final. M-ai facut curioasa si am vrut sa stiu daca ai gasit vreun talent; la final doream sa stiu daca o sa mergi la lectii de dans. Eu iti urez sa iti faci curaj. Dar dincolo de asta, conteaza ca m-am identificat partial cu tine, ca m-ai facut sa ma intreb ce audienta aveam eu la 4 ani, cand ma tortura bunica cu “Ciobanas cu 300 de oi” samd… si asta vrei sa experimentezi, ca cititor.
Concluzia, Keep Walking! (aka drafting) ;)
nu poti sa ma auzi aplaudand, dar poti sa ma vezi: =D> :)
ca idee asemanatoare, ca axioma si prescurtare a acestui text personal iti recomand, gabriela, sa urmaresti filmul The Weather Man, daca nu cumva ai facut-o deja.
sa-l urmaresti pana la final.
Multumesc, Elena. Asta e si efectul pe care, ca writer, vrei sa-l ai asupra cititorului. Cristi ne-a dat sa citim la curs un text de Lee Gurkind, care spune “writers write too much about themselves without seeking a universal focus or umbrella so that readers are properly and firmly engaged.(…) The overall objective of the personal essayist is to make the reader tune in – not out.”
Bogdan, merci pentru recomandare. Il voi cauta.
eu zic ca ai talent , stii sa scrii foarte frumos :> bafta
[…] ceva. Am cunoscut-o acum un an, la primul curs pe care l-am Å£inut la CJI (unde a scris textul ăsta). Nu ÅŸtia ce vrea să facă – ba chiar spusese în scrisoarea de intenÅ£ie că se gândeÅŸte la […]