Din culise
Îmi plac mult textele care dezvăluie ceva din modul în care funcționează o redacție de succes. Sau care spun povestea unui idei jurnalistice. Recent, Esquire-ul american a hotărât să renunțe la o rubrică pe care au născut-o acum aproape 50 de ani. Dubious Achievements apărea odată pe an, în februarie, și era o satiră a oamenilor și evenimentelor din anul precedent. Au hotărât ca ediția de anul ăsta să fie ultima pentru că, spune editorul David Granger, a devenit redundantă într-o lume mediatică în care miștoul îneacă un eveniment într-o zi. A aștepta un an ca să faci o glumă despre Britney pozată fără chiloți nu pare să mai aibă sens.
Esquire a fost însă părintele acestui gen de satiră, iar New York Observer a publicat un minunat articol de la revedere. În acest text sunt strecurate informații despre cum era să lucrezi la Esquire-ul anilor ’60-’70 și despre cum era să petreci ore întregi timp de trei luni de zile în barul de peste drum căutând cele mai bune titluri și glume. Pare o lume ideală chiar și pentru modul în care funcționează o revistă americană – ce să mai vorbim de ale noastre.
Apropo de Esquire-ul aniilor ’60 și efectul cultura al acelei reviste – citiți acest text din Vanity Fair (The Esquire Decade). Pe mine genul ăsta de povești mă motivează. Poate nu va mai reuși nimeni niciodată să facă o revistă ca cea condusă de Harold Hayes, dar asta nu înseamnă că nu poți face părți din ea. Până una alta, indiferent de cum s-au schimbat coperțile și oamenii care apar pe ele, majoritatea poveștilor Esquire respectă în continuare ideea că trebuie să reflecte lumea în care trăim (dacă nu mă credeți citiți aici un text genial de Colby Buzzell).
Am publicat și noi în Esquire România definiția unei povești Esquire, conform lui Granger, care conduce azi ediția americană. Eu cred în ea până la ultima literă:
“Un articol Esquire e altfel. Poveștile Esquire fac mai mult decât să documenteze și să reproducă un moment. Când e bine făcută, o poveste din Esquire e o experiență. E deseori contrariantă; e rezultatul unor opinii puternice; e aventuroasă din punct de vedere stilistic. Dar la fel de important e faptul că o poveste Esquire e o experiență profund personală. Reporterul riscă ceva când se înhamă la un astfel de proiect; riscă să se schimbe pe sine și viziunea sa asupra lumii, și, implicit, riscă să-ți schimbe și ție viziunea pe care o ai asupra lumii sau, cel puțin, asupra unei părți din ea.”
Comments
Leave a Reply