Ce au învăţat cursanţii mei
Am încheiat ieri seară cursul de Jurnalism Narativ pe care l-am predat timp de trei luni la CJI. A fost o experiență senzațională și un privilegiu să cunosc și (sper) să motivez o mână de oameni să se apuce de spus povești. Le-am spus aseară că dacă a fost bine la curs e din cauza pasiunii și entuziasmului pe care îl am pentru jurnalismul de poveste și pentru textul cu început, sfârșit, personaje, acțiune și dialog.
Poate pe viitor voi reuși să duc un curs folosindu-mă mai bine de experiența mea ca făcător de astfel de texte, și poate și mai în viitor voi reuși să mă folosesc mai bine de pedagogie ca să transmit ce-mi doream. Dar “feeling”-ul rămâne esențial.
Eu am sperat că pot convinge cursanții de trei lucruri:
- poveștile sunt universale și importante. Chiar dacă ele nu schimbă lumea, pot schimba lumea ta.
- a scrie e un proces. Producerea unui text nu e rezultatul unei fulgerări de geniu ci un proces format din părți distincte, fiecare cu problemele și dificultățile ei.
- a scrie e a rescrie. Un text nu e gata doar pentru că ai ajuns la ultimul punct. Ä‚la e doar primul draft.
Citind ultima temă, care e un șir de “ce-am învățat”, mi-am dat seamă că de azi mișună pe străzi încă 14 oameni care îți pot spune cât de cât cum e treaba cu jurnalismul narativ, de ce e puternic, de ce merită să-l scriem și te pot direcționa către locuri în care îl poți citi.
Vreau să împărtășesc o compilație din aceste “ce-am învățat” pentru că oferă o serie de lecții folositoare. Eu am furat 1-2 idei din fiecare temă și le-am ordonat în 10 categorii ca să fie mai clar în câte faze din proces a punctat cursul:
- poveștile sunt universale
- a scrie e a citi
- încredere
- avem probleme similare
- feedback
- a scrie e a rescrie
- disciplină și diagnostic
- tehnică
- feeling: e bine
- sugestii și minusuri
Citiți mai departe pentru a afla lecțiile din fiecare categorie.
1. POVEȘTILE SUNT UNIVERSALE
– Am învățat că povestea ta e povestea multora, spartă și împrăștiată în bucățele de viață care construiesc mereu un alt puzzle. Când vezi că piesele se unesc, că imaginea prinde formă, poți să și plângi. Unii au plâns, nu? Aștept și eu momentul.
– În multe dintre ideile celor din jur te poți regăsi și tu cu o poveste asemănătoare. Unele din momentele care mi-au plăcut cel mai mult la acest curs au fost cele în care pitch-ul unui coleg ne punea pe fiecare în postura de a-și aduce aminte de alte situații similare trăite personal.
2. A SCRIE E A CITI
– Modele. Sunt ceea ce nu aveam și nu știam unde sÇŽ caut. Kurson, Chivers, Junod. De la ei pornește tot ce mai lipsea: idei, documentare, structură, inspirație, curaj, curiozitate, minte deschisÇŽ, rÇŽbdare, satisfacție. Și rewind. Nu poți face jurnalism narativ fÇŽrÇŽ sÇŽ ai o cultură minimalÇŽ în acest sens.
3. ÎNCREDERE
– Nu știu cum ești tu sau restul cursanților, dar cel mai important lucru pe care l-am dobândit la cursul de JN este încrederea de care aveam nevoie și asta pentru mine e mult.
– Lecția 3 ai ținut-o săptămâna trecută când ne-ai pus să scriem timp de 5 minute. Nu m-am gândit până acum la asta. Întotdeauna marea mea frică a fost că ce scriu eu e greșit și că un paragraf este ceva foarte important și serios și eu nu am dreptul să-l scriu. Mă gândesc prea mult înainte să scriu. Am văzut acum că e mai bine să scri și apoi cu textul ăla imperfect poți să faci ce vrei, să mai tai, să mai adaugi. E ca un punct de plecare.
– Am învățat câte ceva despre mine: că îmi plac textele de acest gen; că pot scrie diferit dacă privesc povestea diferit; că îmi e mai greu să scriu despre mine; că e bine sa pui întrebări curajoase la interviuri ““ poți primi răspunsuri pe măsură.
– Mă simt mai sigură pe mine atunci când scriu un anumit lucru către cineva. Aveam o mare frică pentru activitatea aceasta. Acum știu, că atunci când greșesc în scris, pot să rescriu. Am prins curaj “să greșesc” și aștern gânduri care erau în sertărașele minții.
4. AVEM PROBLEME SIMILARE
– Faptul că am putut să vorbesc despre ceea ce lucram m-a ajutat să îmi pun ordine în gânduri.
– Mișcarea cu echipele nu a prea mers, dar eu am certitudinea cÇŽ de fapt nici nu era nevoie de ea. Am reușit, fÇŽrÇŽ sÇŽ încercÇŽm, sÇŽ formăm un colectiv în care era și ESTE imposibil sÇŽ nu te simți în siguranță cu ideile și cu pÇŽrerile tale. Pentru prima datÇŽ, am vÇŽzut cum este sÇŽ fiu înconjuratÇŽ numai de oameni care vor sÇŽ meargă în aceeași direcție ca mine, și faptul cÇŽ ei sunt deja cu mult înaintea mea nu a fÇŽcut decât sÇŽ mÇŽ stimuleze.
– E bine/plăcut să vezi că și alții s-au confruntat cu aceleași probleme ca și tine, când au lucrat la un material. S-au pierdut în prea multe informații. Au “uitat” de ce au început să scrie un anumit text, nu li se mai pare relevant ce vor să spună cu respectiva poveste sau, pur și simplu, sursa nu a mai vrut sa coopereze.
5. FEEDBACK
– Când am început cursul am avut un singur lucru clar în minte: că am sa fiu deschisă informațiilor și comportamentelor noi. Așa că, în timp, m-am obișnuit și cu tipul de feedback pe care îl dai. Nu e nimic greșit în el doar că, spre deosebire de restul feedback-urilor care mi s-au dat vreodată tu folosești cuvinte ca “fenomenal”, “foarte bine” și “minunat”. La început m-am gândit că ori scriu eu bine ““ ceea ce evident era o prostie și am exclus-o din start, ori râzi de mine ““ ceea ce era posibil dar sper că nu era adevărat, ori că ăsta e tipul de feedback pe care în mod normal, într-un colectiv și o societate normală ar trebui să îl primim.
6. A SCRIE E A RESCRIE
– Revelația că a scrie este a rescrie și că, dacă tragi de tine (sau o face altcineva with the right tools), poți produce scriituri valoroase, care exprimă exact ce și cât trebuie și care arată cu adevărat ce fruct fain poate ieși dintr-un sâmbure de talent și ceva mai multă muncă în jurul lui.
– Importanța rescrierii, a detașării de text pentru rafinarea poveștii. E ceva ce nu reușeam să fac până acum. Probabil că o doză de orgoliu combinată cu ceva neștiință mă făceau să cred că ce am scris prima dată e suficient. Ce am învățat aici e că prima variantă a unui text e suficientă doar pentru autorul său, dar nu și pentru viitorii cititorii ai acelui text.
7. DIAGNOSTIC ȘI DISCIPLINÄ‚
– Am învățat multe la acest curs dar nu reușesc niciodată să punctez un lucru, nu răspund niciodată la întrebarea “de ce scriu despre “¦acum?” Deci după ce îmi voi răspunde de fiecare dată la întrebarea asta, voi putea sa bombardez toate redacțiile cu articolele mele.
– E mai bine să ai un surplus de informație, decât goluri semnificative în povestea ta.
– Am învățat să fiu ordonat. Am un carnet în care-mi notez toate ideile. Mi-am rearanjat toate folderele în toate calculatoarele pe care le folosesc (acasă, job 1, redacție).
– Notițele pe care le iei în timpul unui interviu nu trebuie sÇŽ coincidÇŽ cu ceea ce înregistrează reportofonul, ci sÇŽ completeze, sÇŽ surprindÇŽ ceea ce nu ține de auz, ci de celelalte simțuri. Numai așa vei obține nu o conversație, ci o poveste. IncÇŽ am mult de lucru din punctul ÇŽsta de vedere.
8. TEHNICÄ‚
– Drumul prin text trebuie presărat cu elemente-surpriză, care îl vor duce pe cititor mai departe.
– Keep it simple stupid.
– Care e cel mai important lucru pe care l-am dobândit? Cred că acea mică, dar extrem de importantă propoziție: “Show, don’t tell”, pe care o consider învățătura de căpătâi de la acest curs și care mă va ghida cu siguranță în ceea ce voi scrie de acum înainte.
9. FEELING: E BINE
– O să încerc să păstrez feelingul cu care plec în fiecare miercuri de la curs.
– ,,Meseria” asta de writer îți oferÇŽ niște privilegii și satisfacții care, deși te consumÇŽ teribil, nu se comparÇŽ cu nimic altceva. Iți permite sÇŽ intri în casele oamenilor și sÇŽ îi întrebi copilÇŽrește de unde au ceștile de cafea, sÇŽ citești înnebunitor de mult în faza de documentare, într-atât încât îți este imposibil sÇŽ te plafonezi, te transformÇŽ într-un news junkie, te fac sÇŽ redescoperi cuvintele, sÇŽ explorezi senzațiile, sÇŽ fii într-o permanentÇŽ cÇŽutare ce te ajutÇŽ în primul rând sÇŽ te gÇŽsești pe tine.
10. SUGESTII ȘI MINUSURI
– Mai multe exerciții de scriere și de lucru în grup. Cred că asta ar facilita formarea echipelor.
– La fiecare oră câte un cursant să fie cel care predă.
– La secțiunea “nu prea bine” pun sfertul de oră dedicat săptămânal ascultării unor piese și confesiuni. Consider că nu suntem ceea ce ascultăm, citim, scriem sau mâncăm. Am observat cum pe parcurs exercițiul a intrat în hibernare. Ar trebui să înțelegem că un grup nu poate fi intim. Ne-au legat task-urile săptămânale, feed-back-urile încrucișate și poveștile de curs.
– Cred că uneori încerci să fii prea politically correct (sau poate aberez eu) sau prea echidistant față de anumite lucruri, iar genul meu de persoană (care o mai fi și ăla?) e mai degrabă convinsă de cineva cu păreri sigure, care nu încearcă să “please everybody” (there is no such thing).
Comments
6 Responses to “Ce au învăţat cursanÅ£ii mei”
Leave a Reply
Sunt convins ca povestile sunt universale si importante. Sunt convins ca a scrie este un proces. Sunt convins ca a scrie inseamna a rescrie. Desi cursul s-a terminat pe data de 23 ianuarie, pe diploma scrie 24 ian. Pentru mine inseamna foarte mult acest mic amanunt. Pe 24 ianuarie este ziua mea de nastere. Fara sa folosesc cuvinte mari, este cel mai frumos cadou pe care l-am primit. Este verde,in format A4 si in curand plastifiat. Regret ca ultimile clipe de curs nu le-am petrecut cu restul gastii. Sper sa reusesc sa adun gasca pentru “a consuma” o bere impreuna. La ultimul curs am primit un cd. Cum spune Gabi pe blogul ei: http://child-of-spring.blogspot.com/2008/01/kiss.html, o coloana sonora a cursului. O sa ajunga hit.
Nici in ,,Ce-am invatat”, nici aseara, nu am apucat sa spun ce era mai important: Multumesc! Tie, Cristian Lupsa, pentru ca nu doar vrei, ci schimbi ceva. Si voua, Gabi, Ionut, Jo, Miruna, Cami, Simina, Cristi, Alexandra, Roxana, Bogdan, Sandra, Iulian si Cristina, pentru numeroasele momente in care am facut ochii mari si mi-am zis: “uite un lucru de care trebuie sa tin cont de azi incolo”.
imi place sa cred ca tot ce iti doresti de la noi de acum incolo este sa ne citesti…oriunde…asa ca noi vom scrie, sunt sigura, chiar daca uneori nu reusim sa azvarlim decat vreo zece cuvinte si nici alea asezate in vreo ordine. o sa am o zi de miercuri goala, o sa imi lipseasca lectiile si oamenii de la care am invatat atatea…si o sa-mi fie dor!
cristi, oricand sunt dispusa “sa consum” o bere…
La multi ani, Cristi, sa te folosesti bine de cadoul primit. Si eu vreau sa ii multumesc lui Cristi (celalalt, autorul blogului) si voua tuturor pentru un curs bun si-o atmosfera zambareata. Succes si sper sa ramanem mereu cu ochii mari si sufletul deschis :).
Miruna
La multi ani, Cristi. E foarte placut sa vezi ca e nevoie de putina credinta in ceea ce stii sa faci mai bine, de pasiune si de daruire pentru a le insufla oamenilor sa scrie sau macar sa inteleaga de ce unii vor atat de mult sa spuna povesti.
[…] * Cum e la cursul ăsta? Nu pot răspunde la întrebarea asta ca ÅŸi cursant. Dar, în spiritul discuÅ£iilor care le vom avea, voi fi sincer ÅŸi voi răspunde ca trainer. A fost minunat. PoÅ£i vedea o parte din gândurile celor din prima serie (mai precis o selecÅ£ie de lucruri pe care ei spun că le-au învăţat) aici. […]