Lectura de weekend
* Din seria “Writers on Writing” a New York Times, 10 reguli de scriere de la Elmore Leonard. Trei reguli minunate: nu deschide cu vremea, nu atribui cu altceva decât “a spune” și încearcă să omiți chestiile peste care cititorul are tendința să sară.
* The School de C.J. Chivers. Din Esquire. Câștigător în 2007 al unui National Magazine Award pentru reporting. Povestea minut cu minut a situației ostatecilor din Beslan din 2004. Chivers a muncit aproape doi ani la acest material și a avut interviuri care au durat chiar și 10 ore cu unii dintre supraviețuitori. Numai așa putea pune cap la cap evenimentele acelei zile.
Comments
4 Responses to “Lectura de weekend”
Leave a Reply
Foarte misto regulile lui Leonard. Desi mi se pare ca unele sunt mai greu de aplicat in anumite cazuri, sunt tentat sa fac asa… Dupa primul draft, al doilea sa-l realizez cu niste reguli de genul acestora in cap. Sa vedem ce si cum iese :) Adica… mi-ai dat de lucru… Din nou :)
eu cred ca la noi nu se mai foloseste de mult : ea a zis, ea zise. Poate limba romana ne ofera mai multa libertate. Putem folosi linistiti “:” si oricum se intelege cine vorbeste. Dar uneori se simte nevoia de nuantare. “I sopti, murmura, se rasti, se amuza etc “
Puck, se poate vorbi ore întregi despre cum atribuim informaÅ£ii. Numai “a spus” vs. “spune” ne-ar mânca ore. Ca regulă, eu prefer această atribuire neutră ÅŸi prefer deseori timpul prezent chiar dacă interviul aparÅ£ine trecutului. Aleg ÅŸi nuanÅ£e uneori (“a ÅŸopti”, “a striga” sunt verbe pe care le-am folosit), dar încerc să indic din context modul în care a fost transmisă informaÅ£ia.
si este posibil sa vorbim de stiluri diferite, eu despre cel literar, tu despre cel jurnalistic:)