De ce “A scrie”? (draft 1)
Am inceput acest blog in aceeasi zi cu o provocare. De astazi, voi incerca sa scriu in fiecare zi. 30 de minute in primele sase luni. Iar apoi voi vedea. Scriam oricum in fiecare zi, dar nu organizat. Scriam e-mailuri, note de editare, si uneori, chiar bucati dintr-un articol sau altul. Dar vreau sa fie mai organizat. Mai fortat. Mai impus. De-asta am hotarat sa ma asez la masa in fiecare dimineata, cu cafeaua langa mine, si sa incerc sa scriu 30 de minute pe o tema data sau pur si simplu aiurea.
Acest blog va fi unul din receptaculii acestei incercari, dar motivele din spatele lui sunt mai numeroase. Am sa incerc sa insir cateva ““ ordinea este aleatorie:
– am hotarat sa incerc sa scriu in fiecare zi si vreau ca ce scriu sa fie citit. Scrisul e un act pe care il faci atat pentru tine cat si pentru altii. Egoismul, dupa cum spunea si George Orwell, e un motiv puternic pentru a te apuca de scris.
– cred ca scrisul e exercitiu, nu talent. E o meserie care se invata si se exerseaza obsesiv pana devine o obisnuinta.
– predau un curs de jurnalism narativ (e un *.doc) la Centru pentru Jurnalism Independent care e concentrat pe ideea ca scrisul e un proces, nu o eruptie dupa vizita muzei (mai e si a gandi, a fi simplu dar nu simplistic, a rescrie etc. Despre astea pe viitor.). La fiecare intalnire descoperim ceva despre proces si vreau sa existe un loc in care sa putem aprofunda aceste descoperiri.
– a scrie nu e un act rezervat romancierilor, poetilor, studentilor la litere si cenaclurilor care se intalnesc in localuri unde domneste fumul. E un act pe care il comit si cei care scriu un raport, un eseu pentru scoala sau un articol. Prin definitie, eu sunt jurnalist ““ spun povesti despre lumea in care traim. Dar scriu. Iar cel care comite actul de a scrie e ““ semantic vorbind ““ scriitor.
– atat la cursul pe care il predau cat si la bere cu prietenii vorbesc des despre povesti care m-au marcat. Ele sunt in general povesti despre cineva care face ceva. Sau, mai specific, despre un personaj care pe parcursul unui text, face ceva si afla ceva despre sine. Sunt multe genuri si forme jurnalistice prin care spun astfel de povesti. In Romania, executia lor este inca precara. De aceea vreau sa impartasesc exemple reusite.
– tatal meu m-a intrebat recent de ce nu vorbesc mai mult. I-am spus ca tind sa vorbesc foarte mult despre lucrurile care ma entuziasmeaza. Nimic nu ma entuziasmeaza mai mult ca scrisul si povestiile bine spuse.
Exista probabil si alte motive pentru acest blog. Promit sa le dezvalui pe masura ce le identific. Si promit sa le slefuiesc pe cele de mai sus. Daca a scrie e a rescrie, atunci acest prim post e actualmente in stadiul de prim draft si va avea nevoie de o editare.
Ideal acest blog va fi o conversatie despre scris, despre povesti, despre idei, despre strategii, si despre tehnici. Va aduce exemple, sugestii si, poate, rezolvari. Fiind un blog scris de un jurnalist, va vorbi in principal despre povesti adevarate, sau non-fictiune cum i se spune mai noi si pe la noi.
Nu cred ca asta il face mai putin interesant. Pentru ca de scris, scriem cu totii intr-o forma sau alta. Si e mereu loc de mai bine.
Comments
2 Responses to “De ce “A scrie”? (draft 1)”
Leave a Reply
A mai spus cineva odata ca cea mai buna modalitate prin care poti sa-ti dezvolti capacitatea de a te exprima cursiv in scris este de a scrie. Obligat fortat :) Pur si simplu sa te asezoi in fata hartiei si sa scrii. Mi se parea ciudat atunci. Dar intre timp mi-am dat seama ca avea dreptate :) Bafta in ceea ce ti-ai propus :)
Am un prieten care, cu ani in urma, a facut o ambitie din a scrie despre o tema anume, intotdeauna alta, in fiecare zi. Dar in fiecare zi. Ca exercitiu de vointa, de stil, ca exercitiu pur si simplu… Mi-a marturisit, cateva luni mai tarziu, ca este epuizat, ca este mult mai greu decat pare si tot asa. Pentru ca inceputurile sunt insotite de vesele sperante, sper sa nu te istovesti in acest exercitiu. Si sa iti iasa cat mai bine!